Regurgitaţia tricuspidiană

Regurgitaţia tricuspidiană (incompetenţă tricuspidiană, insuficienţa tricuspidiană) reprezintă scurgerea sângelui înapoi prin valva tricuspidă de fiecare dată când ventriculul drept se contractă
Atunci când ventriculul drept se contractă pentru a pompa sângele mai departe în plămâni o parte din sânge revine în atriul drept, crescând astfel volumul de sânge din această cavitate cardiacă. Ca urmare atriul drept se măreşte, iar presiunea din venele care se varsă în atriul drept creşte, opunând rezistenţă fluxului sanguin care vine spre inimă din tot organismul.

Regurgitaţia tricuspidiană apare de obicei când ventriculul drept se dilată şi rezistenţa la fluxul sanguin din ventriculul drept către plămâni este crescută. Această rezistenţă se poate agrava din cauza unei boli pulmonare cronice (cum ar fi emfizemul şi hipertensiunea pulmonară) sau din cauza îngustării orificiului valvei pulmonare (stenoza pulmonară). Ventriculul drept se măreşte compensator şi peretele acestuia se îngroaşă pentru a putea pompa mai cu putere; dilatarea ventri-culului drept conduce la creşterea diametrului orificiului valvei tricuspide.
Alte cauze mai rare sunt infecţia valvelor cardiace (endocardita infecţioasă), administrarea de fenlfuramină, defectele congenitale ale valvei tricuspide, traumatismele, sau degenerarea mixomatoasâ (o boală ereditară în care foiţele valvulare devin din ce în ce mai moi).

Simptome şl diagnostic

Regurgitaţia tricuspidiană poate da simptome nespe-cifice, cum ar fi starea de slăbiciune sau leşinul. Aceste simptome apar deoarece inima pompează o cantitate mai mică de sânge. De obicei singurele alte simptome care le însoţesc pe cele de mai sus sunt perceperea pulsa¬ţiilor cardiace la nivelul gâtului şi disconfort în etajul abdominal superior drept (din cauza măririi ficatului). Aceste simptome apar deoarece sângele revine de la inimă înapoi în sistemul venos. Dilatarea atriului drept se poate manifesta prin bătăi cardiace rapide, neregulate (fibrilaţie atrială). în cele din urmă se instalează insu¬ficienţa cardiacă, ceea ce conduce la acumularea de lichid în organism, mai ales la nivelul membrelor inferioare.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical al persoanei respective şi pe rezultatele examenului fizic, electrocardiogramei şi a radiografiei toracice. Cu ajutorul stetoscopului medicul poate parcepe un suflu caracteristic produs de scurgerea sângelui prin valva tricuspidă.
Ecocardiografia A poate oferi o imagine a valvei care nu se închide complet şi a sângelui care regurgitează, ceea ce face posibilă determinarea severităţii insuficienţei mitrale.

Tratament

De obicei regurgitaţia tricuspidiană nu necesită tratament sau necesită un tratament minim. Totuşi bolile subiacente - cum ar fi ernfizemul, hipertensiunea pulmonară, stenoza pulmonară - pot necesita tratament. De obicei tratamentul fibrilaţiei a triale şi a insuficienţei cardiace nu include operaţia valvei tricuspide