Diabetul zaharat

Monitorizarea tratamentului

Monitorizarea glicemiei este o componentă esenţială a tratamentului diabetului. Persoanele cu diabet îşi pot modifica dieta, activitatea fizică şi tratamentul medica¬mentos pentru a reuşi să îşi controleze nivelul sanguin al glucozei. Monitorizarea glicemiei oferă informaţiile necesare pentru a realiza aceste ajustări. Nu este recomandat a se aştepta până când apar simptome de hipoglicemie sau hiperglicemie, deoarece în acest caz riscul complicaţiilor este foarte mare.

Există numeroşi factori care influenţează glicemia: dieta, activitatea fizică, stresul, Stările de boală, medica¬mentele şi chiar momentul zilei. Glicemia creşte după consumul de alimente bogate în carbohidraţi. Activitatea fizică poate determina scăderea prea accentuată a glicemiei, astfel încât este necesar consumul unor cantităţi suplimentare de zaharuri. Stresul emoţional, infecţiile şi numeroase medicamente determină creşterea nivelului sanguin al glucozei. Glicemia creşte la multe persoane dimineaţa devreme, datorită eliberării normale de hormoni (hormon de creştere şi corticosteroizi), o reacţie denumită „fenomenul zorilor". De asemenea, glicemia poate creşte prea mult când organismul eliberează glucoză ca răspuns la scăderea prea accen¬tuată a concentraţiei sanguine a acesteia (efect Somogyi).

Nivelul sanguin al glucozei poate fi măsurat cu uşurinţă oriunde. Majoritatea dispozitivelor pentru monitorizarea glicemiei necesită utilizarea unei picături de sânge obţinute prin înţeparea vârfului degetului cu un ac foarte fin. Acul poate fi introdus manual, sau poate fi amplasat într-un dispozitiv cu arc, cu ajutorul căruia pielea este perforată uşor şi rapid. în majoritatea cazurilor înţepătura este practic nedureroasă. Ulterior, picătura de sânge se plasează pe o bandă cu reactiv. în prezenţa glucozei se produc anumite modificări chimice. Aparatul citeşte modificările şi prezintă rezultatul pe un afişaj digital. Majoritatea acestor aparate citesc rezultatul automat.

Dimensiunile lor sunt mai mici decât cele ale unui pachet de cărţi.
Există aparate noi cu ajutorul cărora poate fi măsurată glicemia fără a perfora pielea, deoarece nu este necesară o mostră de sânge. Aceste dispozitive se poartă ca o curea de ceas şi pot măsura nivelul sanguin al glucozei la fiecare 15 minute. Pot fi programate alarme care să devină active atunci când glicemia scade sau creşte prea mult. Dezavantajele acestor dispozitive sunt reprezentate de necesitatea calibrării periodice cu ajutorul unei analize sanguine, iritaţia pielii şi dimensiunile relativ mari.

Majoritatea persoanelor cu diabet ar trebui să îşi monitorizeze glicemia şi să comunice medicului sau asistentei valorile înregistrate, pentru a putea beneficia de recomandări referitoare la ajustarea dozei de insulină sau de hipoglicemiante orale. Multe persoane învaţă să îşi ajusteze singure doza de insulină în funcţie de necesităţi.
Deşi poate fi dozată şi glucoza urinară, examinarea urinei nu este o modalitate adecvată pentru monitorizarea tratamentului sau pentru ajustarea terapiei. Analizele urinare pot fi înşelătoare deoarece cantitatea de glucoză din urină poate să nu reflecte glicemia curentă. Concentraţia sanguină a glucozei poate scădea foarte mult sau^ poate ajunge relativ mare fără a se produce modificări semnificative ale glucozei urinare.

Medicii pot monitoriza tratamentul prin dozarea hemoglobinei Axe. Când glicemia este crescută, se produc alterări ale hemoglobinei, proteina care transportă oxigenul în sânge. Aceste modificări sunt direct proporţionale cu glicemia pe perioade lungi de timp. Astfel, spre deosebire de măsurarea concentraţiei san¬guine a glucozei, care este un indicator al evoluţiei bolii la un moment dat, nivelul hemoglobinei Aic arată dacă glicemia a fost controlată în ultimele câteva săptămâni. Valoarea normală pentru hemoglobina Aic este sub 7%. Persoanele cu diabet au rareori o concentraţie atât de redusă, însă prin controlul strict al tratamentului se pot obţine valori apropiate. Concentraţiile de peste 9% indică un control inadecvat al bolii, iar peste 12% înseamnă că tratamentul este ineficace. Majoritatea medicilor care , sunt specializaţi in tratamentul diabetului recomandă ca măsurarea hemoglobinei Axe să se realizeze la fiecare 3-6 luni. Fructozamina, un aminoacid glicozilat, este de asemenea utilă pentru evaluarea controlului glicemiei pe o perioadă de câteva săptămâni.