Boala inflamatorie pelviană

Simptome şi semne

Boala produce simptome în mod ciclic, către finalul perioadei menstruale sau la câteva zile după aceea. La multe femei primele simptome simt febră uşoară, dureri abdominale uşoare până la moderate (adeseori surde), sângerări vaginale neregulate şi scurgeri vaginale cu miros neplăcut. Pe măsură ce infecţia se răspândeşte, durerea de la nivelul abdomenului inferior devine din ce în ce mai intensă şi poate fi însoţită de greaţă sau vomă. Ulterior, febra creşte şi scurgerile devin purulente sau galben-verzui. Infecţiile cu Chlamydia nu cauzează însă scurgeri sau alte manifestări.

Uneori, trompele uterine devin blocate. Trompele obstruate se măresc din cauza acumulării de lichid. Dacă infecţia nu este tratată, durerea de la nivelul abdomenului inferior devine persistentă şi apar sângerări neregulate. Infecţia poate invada structurile din vecinătate, inclusiv membrana care tapetează suprafaţa cavităţii abdominale şi care acoperă organele interne (cu apariţia peritonitei). Peritonita se manifestă prin durere bruscă şi intensă la nivelul întregului abdomen.

Dacă infecţia trompelor uterine este cauzată de gono¬ree sau de Chlamydia, aceasta poate invada ţesuturile din jurul ficatului. în această situaţie, cauzează durere în partea superioară-dreaptă a abdomenului, similară cu cea produsă de afecţiunile vezicii biliare (de exemplu, calculii biliari). Această complicaţie se numeşte sindrom Fitz-Hugh-Curtis.
în aproximativ 15% din cazurile de infecţie a trompelor uterine, la nivelul acestora sau al ovarelor se formează o colecţie purulentă (abces). Uneori, abcesul se rupe şi puroiul invadează cavitatea pelviană (cauzând peritonită). Ruperea abcesului se asociază cu durere intensă în abdomenul inferior, urmată la scurt timp de greaţă, vomaşi scăderea marcată a presiunii sanguine (starţ de şoc). Infecţia poate ajunge în sânge (situaţie numită sepsis), existând riscul de deces.

Boala inflamatorie pelviană determină adeseori eliminarea unui lichid purulent şi uneori se ajunge la fîbroză şi la formarea de benzi anormale de ţesut cicatricea] (adeziuni) la nivelul organelor de reproducere sau între organele intraabdominale. Cu cât inflamaţia persistă mai mult, este mai severă şi revine de mai multe ori, cu atât mai mare este riscul de infertilitate şi alte complicaţii. Acest risc creşte de fiecare dată când femeia prezintă un nou episod de infecţie.

Femeile care au avut boală inflamatorie pelviană au un risc de 6-10 ori mai mare de a avea o sarcină extra- uterină tubară, situaţie în care fătul se dezvoltă în trompa uterină şi nu în uter. Acest tip de sarcină pune îri pericol viaţa femeii, iar fătul nu poate supravieţui.