Regurgitaţia mitrală

Simptome şi semne
Regurgitaţia mitrală uşoară poate să nu producă simptome. Când regurgitaţia este mai seve*ă pacienţii pot resimţi! palpitaţii - mai ales când stau aşezaţi pe partea stângă, adică denn conştienţi de bătăile cardiace, care sunt mai puternice, forţa bătăiloi cardiace creşte deoarece ventriculul stâng trebuie să pompeze mai mult sânge pentru a compensa scurgerea de sânge înapoi in atriu. .Ventriculul stâng se măreşte treptat şi se îngroaşă pentru a creşte forţa fiecărei contracţii.
. Atriul stâng se măreşte deoarece trebuie să primească, de asemenea, cantitatea suplimentară de sânge care se scurge de la nivelul ventriculului stâng. Un ventricul foarte dilatat se contractă frecvent rapid şi neregulat (boală numită fibrilaţie atrială), ceea ce reduce suplimentar funcţia de pompă a inimii.
Un atriu care este în fibrilaţie efectuează numai mişcări fasciculare şi nu pompează sângele. Ca urmare, sângele nu circulă normal la nivel atrial, ceea ce favorizează formarea de trombi. Dacă un tromb se rupe şi se desprinde (devine embol), acesta poate fi pompat din inimă şi poate bloca o arteră, producând un accident vascular cerebral sau o altă leziune.	'
Dacă repirgitaţia mitrali'; este severă, fluxul san-ţiim este redus atât de mult, .r.cât poate produce insuficienţ i cardiacă, ceea ce poate duce la tuse, dispnt-e în timpul efortului şi umflarea picioarelor (edeme).

Diagnostic

Regurgitaţia mitrală a- te de obicei diagnosticată pe baza caracteristicilor suflurilor cardiace ascultate cu ajutorul stetoscopului. Suflul este un zgomot de sine stătător, produs de sângele care se întoarce în atriul stâng atunci când ventriculul stâng se contractă. Boala este de obicei diagnosticată cind medicul ascultă un astfel d ? suflu în timpul unui e-ram. n fizic de rutină.
Electrocardiograma .: radiografia toracică arată câ ventriculul stâng este mărit. Dacă regurgitaţia mitrali este severă radiografia toracică poate arăta de asemenea acumularea de lichid în plămâni. Cele mai multe infor-maţii le aduce ecocardiografia -!, care foloseşte ultrasu-netele pentru a produce o imagine a valvei afectate. Această investigaţie permite de asemenea măsurarea dimensiunilor atriului şi ventriculului, precum şi a canti-tăţii de sânge care regurgitează, astfel încât severitatea regurgitaţiei mitralr poate fi apreciată.

Tratament

Dacă este prezentă fibrilaţia atrială aceasta poate necesita tratament - . int li t-4v folosirea anticoagulantelor
pentru a preveni forma» de trombi.
Dacă regurgitaţia migală este minimă insuficienţa cardiacă uşoară paatt n natatâ cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensi'ici - cum ar fi enalaprilul sau lisinoprilul, asociaţi sau nj cu digoxină. Totuşi la per soanele cu regn, g>Uţie moderată coirurgia creşte şansele unei evoluţii bune si reduce riscul agravării insuficienţei cardiace.	.
Dacă regurgitaţia mitrală este severă este necesară intervenţia chirurgicală. Aceasta trebuie realizată înainte ca ventriculul stâng să se mărească prea mult, situaţie în care boala, nu mai.poate fi corectată. Din acest motiv se efectuează periodic ecocardiografia pentru a determina cât de rapid se dilată ventriculul stâng. Chirurgia implică repararea valvei (valvuloplastie) sau înlocuirea ei cu o valvă artificială (prostetică). Repararea valvei elimină regurgitaţia sau reduce simptomele până la un nivel la care acestea pot fi tolerate şi previne afectarea cardiacă suplimentară. înlocuirea valvei înlătură regurgitaţia complet. Valva afectată poate fi înlocuită cu o valvă mecanică sau cu una biologică (care este construită pornind de la valve de porc). Fiecare tip de valvă are avantajele şi dezavantajele sale. Valvele mecanice sunt de obicei mai eficace şi rezistă mai mult. Totuşi ele cresc riscul formării de trombi, astfel încât de obicei pacientul primeşte tratament indefinit cu anticoagulante pentru a reduce acest risc. Valvele biologice sunt eficace şi nu supun pacientul la riscul formării de trombi, dar nu ţin atât de mult ca valvele mecanice. Dacă o valvă artificială nu funcţionează normal aceasta trebuie înlocuită de urgenţă.
Valvele afectate sunt susceptibile la o infecţie bacteriană (endocardita bacteriană). Persoanele cu valve artificiale sau cu leziuni valvulare trebuie să ia antibiotice înaintea operaţiilor, tratamentelor stomatologice sau altor intervenţii medicale A pentru a reduce riscul infecţiei valvulare, chiar şi atunci când acest risc este scăzut.