Incontinenţa urinara

Diagnostic

Iniţial doctorul adresează pacienţilor întrebări speci¬fice despre modul în care a evoluat boala. Se încearcă a se afla şi cât de mult afectează incontinenţa calitatea vieţii indivizilor şi capacitatea funcţională a acestora. Aceste întrebări ajută la determinarea cauzei problemei şi oferă indicii pentru crearea unui plan terapeutic adecvat.
Uneori medicul le cere pacienţilor cu incontinenţă urinară să ţină timp de 3 zile evidenţa episoadelor de urinare (ca un jurnal). Acest jurnal îl poate ajuta pe medic să evalueze cauza incontinenţei. Informaţiile utile sunt frecvenţa: şi momentul urinării, dacă individul a pierdut say mu controlul la un moment; dat, precum şi cât de multă urină a curs în timpul episoadelor de incontinenţă.

Examenul fizic poate oferi informaţii valoroase. Prin tuşeu rectal se poate confirma dacă pacientul are constipaţie severă. Examenul pelvian efectuat la femei poate ajuta la identificarea problemelor care contribuie sau chiar cauzează incontinenţă, cum ar fi atrofia mucoasei uretrale şi prolapsul vezicii urinare (cistocel). Incontinenţa de stres este uneori diagnosticată prin simpla observare a pierderilor de urină atunci când persoana tuşeşte sau îşi creşte în mod voluntar presiunea intraabdominală. Cantitatea de urină rămasă în vezica urinară după micţiune (urina reziduală) se poate măsura cu ajutorai ecografiei sau catete4zării urinare (introdu-cerea unui tub subţire, denumit cateter, în vezica urinară).

Prezenţa unui volum mare de urină reziduală indică existenţa urmi obstacol sau a unei afectări- a nervilor muşchiului vezical, fund vorba de incontinenţă de preaplin. Pentru a stabili dacă există infecţie urinară se apelează la sumarul de urină.

La unii pacienţi sunt necesare anumite teste speciale efectuate în timpul urinării (evaluare urodinamică). Aceste teste măsoară presiunea din vezica urinară în repaus şi atunci când aceasta se umple. Se introduce un cateter prin uretră până în vezică, iar apoi se pompează apă prin cateter în timp ce se înregistrează presiunea intravezicală. în mod normal, presiunea creşte lent. La unele persoane presiunea creşte în salturi bruşte sau creşte prea mult înainte ca vezica să se umple complet. Tiparul variaţiilor de presiune îl ajută pe medic să deter-mine tipul incontinenţei şi să stabilească cel mai bun tratament. Se poate măsura şi valoarea fluxului urinar; această măsurătoare ajută la a se stabili dacă există un obstacol sau dacă muşchiul vezical nu se poate contracta suficient de mult pentru a propulsa urina.