Guta

Simptome şi semne

Crizele de gută (artrita gutoasă acută) pot să apară brusc. Acestea pot fi declanşate de un traumatism, de o intervenţie chirurgicală, de ingestia unor cantităţi mari de alcool sau de alimente bogate în purine, de oboseală, de stresul emoţional sau de o boală oarecare. în mod tipic durerea are debut brusc şi este localizată la nivelul uneia sau al mai multor articulaţii, apărând de obicei în timpul nopţii (probabil din cauza modificărilor metabolice care se produc atunci când pacientul stă întins). Intensitatea durei ii crerte treptat, ajungând uneori foarte mare, în special in tir"pul mucăriloi ai ticul are FIU H atingerea regiunii afe-hte. Articulaţia Tte 'nfhmată - se riimefiază si creşte temperatul a locală tai piele i care acoperă articulaţia devine roşie-purpurie, întinsă şi lucioasă.

Alte simptome ale atacului de gută includ febrfe (care poate ajunge până la 38,9 C), frisoane, stare generală alterată şi tahicardie (creşterea frecvenţei catdia_ 11 timpul primelor atacuri este afecta'ă de obicei o articulaţie, iar durata acestora este de numai câteva zile. Simptomele dispar treptat, funcţionalitatea articulaţiei revine la normal, iar până la atacul următor pacientul este asimptornatic. Boala este însă progresivă, astfel încât dacă nu este tratată durata şi frecvenţa atacurilor cresc, fiind afectate din ce în ce mai multe articulaţii.
După mai multe atacuri, guta devine o boală cronică severă care poate conduce la distracţia ţesuturilor şi la deformări articulare.

In timp, mişcările articulare devin din ce în ce mai limitate din cauza leziunilor cauzate de depozitele de cristale de urat prezente în articulaţii şi tendoane. Se formează proeminenţe de consistenţă dură alcătuite din cristale de urat (tofi gutoşi), care iniţial sunt localizaţi la nivelul membranei sinoviale sau al segmentelor osoase din apropierea articulaţiilor, iar ulterior la nivelul tegumentului periarticular. Tofii pot să apară şi în rinichi şi în alte organe, sub pielea care acoperă urechile, în tendonul care uneşte muşchii gambei cu călcâiul (tendonul lui Ahile), sau în jurul coatelor. Dacă nu sunt trataţi, tofii se pot sparge şi din ei se scurge o substanţă cretoasă alcătuită din cristale de urat.

La aproximativ 1 din 5 pacienţi cu gută se formează calculi urinari (litiază urinară) compuşi din acid uric A. Calculii pot obstrua tractul urinar, ceea ce conduce la durere intensă, iar dacă nu sunt trataţi se pot dezvolta infecţii şi leziuni renale. La persoanele cu gută care au şi o altă boală ce afectează rinichii (cum ar fi diabet sau hipertensiune arterială), scăderea progresivă a funcţiei renale conduce la diminuarea excreţiei de acid uric şi la agravarea gutei (deci la agravarea leziunilor articulare).