Memoriul Celor 28 senatori din Basarabia

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fondul „Pantelimon Halippa”, dosar 116, f. 1-9

Subsemnatii senatori si deputati, in numar de din cei alesi ai Basarabiei in Parlament, formand astfel majoritatea reprezentantilor acestei provincii si fata de conditiunile in care au fost effectuate alegerile pentru actualele Adunari, singurii in drept de a vorbi in numele ei, ne simtim datori ca mandatari ai poporului nostrum si ca cetateni credinciosi Tarii si Coroanei, sa aducem la cunostinta majestatii Voastre situatia disperata a provinciei pe care o reprezentam.

Dupa ce am incercat in zadar sa desteptam atentiunea guvernului Majestatii Voastre, atat prin declaratiile din Parllament, cat si prin manifestatiunile publice, la care cu toate strasniciile starii de asediu, s-au asociat miile de cetateni ai Basarabiei, suntem siliti sa cautam pe aceasta care sprijinul Coroanei, ca symbol al unitatii nationale, pentru ca prin tacerea noastra in imprejurilme de fata ar cadea si asupra noastra raspunderea istorica pentru catastrofa nationala, pe care o socotim inevitabila, daca starea de lucruri din Basarabia nu va fi de urgenta schimbata.

Majestatea voastra cunoaste in ce imprejurari grele pentru tara noastra Basarabia si-a afirmat vointa de a-si uni destinele cu ale neamului nostrum intreg. Poporul Basarabean vedea in Unire singurul mijloc de a-si asigura atat dezvoltare nationala, normal cat si libertatea politica si dreptate sociala. In vederea aceasta declaratia de unire din 27 martie 1918, daca nu a stipulat clauze care sa poata fi interpretate ca niste conditii rezolutorii, dar a prevazut bazele pe care unirea trebuie asezata. Principalele din aceste baze sunt :

1)Descentralizarea si Autonomia administrativa

2)Pastrarea legilor si a organizatiei administrative in vigoare; Pana la modificarea lor de catre parlamentul roman

3)Respectarea drepturilor minoritatilor

4)Garantia constitutional a drepturilor si a libertatilor cetatenesti

5)Amnistia politica

6)Convocarea neintarziata a constituantei, in care intra reprezentantii Basarabiei, proportional cu populatia, alesi prin vot universal, egal, direct si secret.

SIRE

Declaratia de unire din 27 martie 1918 este titlul de drept, pe care se intemeiaza unirea Basarabiei cu Romania. Este inutil sa discutam aici daca bazele pe care se intemeia Sfatul Tarii in aceasta Declaratie, putea fi legalmente schimbate prin votul lui din 27 noiembrie 1918, cat sis a cercetam conditiile in care a avut loc acest vot. Vom aminti numai in treacat ca dupa declaratia din 27 martie, Sfatul Tarii si-a rezervat expres numai un singur drept – Rezolvarea si realizarea reformei agrare, si prin urmare din acest moment au incetat toate celelalte atributiuni ale lui de adunare legislativa si de organ reprezentativ al Basaarbiei.

Aceste atributii, evident, nu-I puteau fi redate prin vreun decret al guvernului. Prin urmare: Orice decizia ulterioara a sfatului tarii, in afara de chestia agrara, numai putea avea valoare legala. Dealtfel chiar si votul din 27 noiembrie insista in ce priveste asigurarea tuturor romanilor a regimului curat democratic si invoca si o Adunare constituanta pe baza sufragiului universal.

Socotim de prisos aceste consideratiuni, pentru ca de la sine se intelege ca prin actul de unire poporul basarabean si-a exercitat dreptul de libera auto-determinare, cee ace nu ar fi compatibil cu acceptarea unei robii politice. E natural deci ca Tratatul cu Marile Puteri din 28 octombrie 1920, prin care se recunoaste Unirea, nu numai ca se intemeiaza expres pe declaratia de unire ca pe o dovada ca populatia basarabiei si-a manifestat dorinta de a vedea Basarabia unita cu Romania, dar si stipuleaza ca “Romania se oblige a respecta si a face sa fie riguros respectate pe teritoriul Basarabiei stipulatiile Tratatului semnat la Paris la 9 decembrie 1919 de catre Principalele puteri aliate si associate si Romania”, si anume”A asigura locuitorilor garantii de libertate si dreptate.”

Invocarea tratatului din 9 decembrie 1919 e semnificativa pentru spiritual cu care a fost acceptate de marile puteri unirea basarabiei

Poporul basarabean insa nu a cerut si nu a asteptat de la tratatele cu Puteri straine garantia drepturilor si a libertatilor sale. Dar desigur aceasta populatie care si sub regimul tarist a fost considerate ca cea mai blanda si supusa din intreg imperiul, nici nu s-a asteptat ca va fi tratata cu asprime si chiar cu vrajmasie de organele statului roman, in al carui san a intrat dupa vointa ei libera. Nu exista provincie romaneasca in care s-ar fi putut cu mai multa usurinta sterge toate vestigiile dominatiei straine, ca Basarabia.

Cu o populatie rurala in majoritate covarsitoare “Moldoveneasca” si cu o populatie oraseneasca in majoritate straina, dar care nu avea nici un motiv de simpatie pentru Rusia, dupa putini ani de un regim omenos si de administratie corecta, desigur ca nimeni in Basarabia nu si-ar fi adus aminte de veacul de instrainare, iar in afara nimeni nu ar mai fi putut nutria nadejdii de revendicare.

Din nenorocire SIRE, de 6 ani Basarabia este carmuita intr-un fel, in care nu mai pot fi carmuite astazi nici coloniile negre din Africa. Putem trece peste materialul bogat adunat de Ancheta parlamentara sub Guvernul Generalului Averescu, ale carii dosare zac in tainitele ministerului de interne, precum si peste numeroasele interpelari dezvoltate fara folos in parlament.

Sub un regim de exceptie, fara nici o garantie pentru drepturi si libertati cetatenesti, administrate de 6 ani de comisiuni interimare, necunoscute de lege, Basarabia asista astazi neputincioasa si la desfiintarea pe calea administrative a stravechilor ei obsti satesti pe care le-a respectat si absolutismul tarist si care singure au dat poporului nostrum taria de a rezista jugului secular. Fata de o birocratie atot puternica, iresponsabila, necontrolata si necontrolabila, in lipsa de institutii de autonomie locala si de libertati cetatenesti o populatie lipsita de orice drept si de orice mijloc de aparare legala, e fatal lasata prada celei mai grozave impilari si opresiuni, care fac cu putinta nu numai despueri batai si schingiuiri zilnice, dar ca pana si asasinatele oficiale sa ramana fara sanctiune.

Cazurile individuale de asemenea excese de putere, ajunse pana la cuonstinta publica prin presa sau de pe tribuna parlamentara, sau alte mii de cazuri care raman necunoscute, ori cat de grozate ar fi, au mai putina insemnatate decat acea atmosfera de ilegalitate, silnicie si sedism administrative care  apasa asupra intregii populatii incat sic el mai inofensiv cetatean se simte vesnic expus arbitrarului si teroarei, la discretia celui din urma agent cu care ar veni in contact.

In aceasta atmosfera de anarchism tiranic e cu neputinta functionarea sanatoasa a aparatului de Stat – toata administratia publica se conrupe si cum au dovedit faptele recente, pana si Justitia cade victim a contagiunii. Guvernul majestatii voastre cauta sa justifice regimul din Basarabia prin necesitatea de lupta impotriva bolsevismului, a banditismului, etc. Dar aceasta constituie o grozava confuziune dintre cauze si efecte. Asa numitul bolshevism al basarabiei, ca si banditismul real care bantuie in unele regiuni sunt in cea mai mare parte produsul direct al regimului exceptional sub care traieste atata amar de vreme aceasta nenorocita provincie.

Nici un popor nu se poate resemna la un regim, sub care nu I se recunoaste nici un drept si nu I se acorda nici un mijloc de aparare legala impotriva abuzurilor de putere ale agentilor administrative, si in care chiar eventuala bunavointa a guvernului e neputincioasa sa stavileasca samovolniciile subalternilor, intrucat lipseste controlul cetatenesc.

In aceste conditii excese si dezordine nu pot fi evitate si astfel se creeaza un cerc vicios: Inasprirea regimului exceptional e mereu justificata – de chiar turburarile pe care ea insasi le determina sau le provoaca; Experienta a dovedit ca nici o lupta cu excese si dezordine de aceasta natura nu este cu putinta fara simpatia si sprijinul din partea populatiei insasi. Dar aceasta simpatie si sprijin nu pot fi castigate prin toate strasniciile starii de asediu.

SIRE

In imprejurarile actuale aceasta stare de lucruri constituie o grava primejdie nu numai pentru Basarabia. Numai speculand asupra exaperarii populatiei basarabene in care ea a fost aruncata prin 6 ani de regim opresiv si inpilator, guvernul sovietic si-a putut permite sa revendice acest pamant bastinas romanesc. Motivele de drept singure nici odata nu i-ar fi dat acest curaj. Nici lupsa unui plebiscite formal, nici faptul ca unele din marile puteri nu au aderat la tratatul din 1920, iar altele nu le-au ratificat, incat el poate fi considerat ca nefiind inca in vigoare (cum a declarant de curand in sanul Natiunei Romane)

SIRE

Noi, semnatarii acestui memoriu, suntem alesii poporului basarabean, care si-a manifestat increderea in noi infruntant violentele de care au fost patate alegerile pentru actualele camera; Cei mai mult dintre noi am re[rezentat provincial noastra in toate parlamentele de la unire incoace, precum am facut parte si din sfatul tarii si am avut rolul hotarator in votul declaratiei de unire. Numai simtul raspunderii si loialitatea fata de tara si de coroana  ne poate smulge dureroasa martirisire pe care o aducem la treptele tronului.

SIRE

Basarabia nu se simte, nu se poate simti libera si fericita sub regimul, sub care traieste astazi. De la actualul govern al Majestatii Voastre nu putem nadajdui nici o indreptare. Sub acest govern abuzurile au ajuns la culmi necunoscute, sub el sunt desfiintate obstile satesti prin ordinele prefectilor. Cand incercam sa ridicam glasul nostrum in parlament spre a adduce la cunostinta obsteasca durerile poporului care ne-a ales, suntem brutalizati si de pe Banca Ministeriala ni se arunca certificarea de “Rai Romani” sau “Instrainati”

Sfetnicii majestatii voastre nu-si dau macar seama ca aducand asemenea invinuiri majoritatii reprezentantilor Basarabiei, prin aceasta chiar declara instrainata insasi aceasta provincie si justifica toate veleitatile din afara, nu ne ramane decat apelul la coroana, in care vedem zalogul Unitatii Nationale. Facem acest apel cu constiinta indurerata ca trecem poate prin ultimul moment cand situatia poate fi inca salvata fara grele incercari si tragice zguduiri.

SIRE

Regimul actual din Basarabia nu mai poate dainui. Basarabia nu mai poate, nu mai voeste sa-l tolereze. Noi, reprezentantii Basarabiei nu mai putem, nu mai voim sa ne agravam raspunderea prin dosirea adevarului asupra situatiei reale din provincia noastra. Nu mai multumita regimului de exceptie, care a prefacut aceasta tara intr-un infern, numai multumita sistemului de impilare si opresiune, care calca peste sentimentele si nazuintele unui popor mandru si dornic de libertate si dreptate, numai prin violarea bazelor de Unire stabilite in Declaratia din 27 martie si acceptata solemn de guvernul roman, in numele poporului romanesc si al regelui Romaniei, si prin nesocotirea tuturor garantiilor dictate de tratate, s-a putut naste aceasta chestier a basarabiei, care poate fi fatala pentru viitorul nostru national, dar care poate fi si usor si simplu rezolvita prin reintrarea in ordinea constitutional si legala de catre un govern patruns de simtul legalitatii si de respectful drepturilor si al libertatilor cetatenesti. Dar nu mai acem multa vreme de pierdut.

Ajunge experienta de 6 ani. Poporul din Basarabia cade in deznadejde. Tara si Coroana nu pot jertfi Basarabia pentru comoditatile unor guverne inerte si arhaice, fara a compromite destinul national. Numai aceasta credinta si nadejea ca cel putin in ceasul al 12-a glasul nostrum va fi auzit ne determina a indrazni sa turburam linistea Majestatii Voastre, fiind ca atlfel nu ne-ar mai ramane decat sa ne depunem mandatele, declinandu-ne orice raspundere si lasand tara insasi si istoria sa judece pe calaii Basarabiei sip e daramatorii Unitatii Nationale

In constiinta datoriei implinite, de cetateni si de supusi leali si majestatii voastre, va rugam, Sire, sa primiti umila noastra asigurare de credinta si devotement, si ramanem ai Majestatii Voastra prea supusi si prea plecati servitor