Neuropatia optică

Neuropatia optică reprezintă lezarea nervului optic din cauza întreruperii aportului sanguin, deficitului nutriţional, sau toxinelor.

Blocarea aportului sanguin la segmentul intraocular al nervului optic poate conduce la disfuncţia celulelor nervului optic şi este numită neuropatie optică ischemftă. Aceasta este de două tipuri: nonarteritică şi arteritică.
Neuropatia optică ischemică nonarteritică apare de obicei la persoanele în vârstă de peste 50 de ani. Factorii de risc sunt hipertensiunea arterială, diabetul şi ateroscleroza. Rareori, apare la tineri care suferă de migrene severe. Neuropatia optică ischemică arteritică apare de obicei la persoane în vârstă de peste 70 de ani. Aportul sanguin către nervul optic este blocat din cauza inflamaţiei arterelor {arterită), de obicei a arterei temporale, care determină arterită temporală (arterită cu celule gigante) A.

Leziunile nervului optic pot fi cauzate şi de substanţe toxice, precum plumb, metanol, etilen glicol (antigel), tutun , sau arsenic. Acest tip este numit uneori ambliopie toxică. Neuropatia optică poate fi cauzată de un deficit nutriţional (afecţiune numită şi ambliopie nutriţională), în special pentru vitamina B12. Persoanele cu alcoolism sunt îndeosebi susceptibile, însă cauza este malnutriţia, nu alcoolul. Rareori) neuropatia optică poate fi cauzată de medicamente, precum cloramfenicol, izoniazidă, etambutol şi digoxină.

Pierderea vederii poate fi rapidă (în decurs de minute sau ore), dar se poate instala şi progresiv, în 2 până la 7 zile. în funcţie de cauză, pot fi afectaţi unul sau ambii ochi. Acuitatea vizuală la ochiul sau ochii afectaţi variază de la aproape normală la orbire. La persoanele cu neuropatie optică cauzată de expunere la toxine sau de deficit nutriţional, de obicei sunt afectaţi amândoi ochii. Apare o mică zonă centrală în care vederea este pierdută, care creşte progresiv şi poate evolua către orbire completă. Persoanele cu arterită temporală sunt mai vârstnice, iar afectarea vederii este mai severă.

Aproximativ 40% dintre persoanele cu neuropatie optică ischemică nonarteritică prezintă ameliorare spontană a vederii odată cu trecerea timpului. în această situaţie, apariţia unor episoade repetate de boală la acelaşi ochi este extrem de rară. Afectarea celuilalt ochi se estimează a apărea la 10-34% dintre persoanele care au avut boala, în decurs de 5 ani de la primul episod.

Stabilirea diagnosticului presupune examinarea oftalmoscopică a fundului de ochi. Determinarea cauzei necesită o anamneză detaliată care să indice expunerea posibilă la substanţe toxice şi să stabilească dacă pacien¬tul suferă de o boală cunoscută a fi factor de risc. Când se suspectează prezenţa arteritei temporale, diagnosticul poate fi confirmat prin analize sanguine şi efectuarea unei biopsii din artera temporală.

La persoanele cu neuropatie optică ischemică nonarteritică, tratamentul constă în controlul presiunii arteriale, diabetului, concentraţiei sanguine a colesterolului şi al altor factori care afectează aportul
sanguin al .nervului optic. La cei cu neuropatie optică ischemică arteritică determinată de arterita -temporală, se administrează doze mari de corticosteroizi pentru a preveni deteriorarea vederii, la celălalt ochi, care apare la 25-50% din cazuri în decurs de zile sau săptămâni în absenţa acestui tratament. Rolul aspirinei în prevenirea afectării celui de-al doilea ochi este în curs de investigare, însă la această dată nu există dovezi care să susţină utilizarea acesteia.

Persoanele cu neuropatie optică determinată de expunerea la substanţe chimice sau medicamente ar trebui să evite fumatul, consumul de alcool, sau alte substanţe chimice ori medicamente. Când la apariţia bolii a contribuit consumul de alcool, pacientul trebuie să adopte o dietă echilibrată şi să ia un supliment cu vitamine. Când boala este produsă de intoxicaţia cu plumb, tratamentul cu agenţi de chelare (de exemplu succimer, dimercaprol) ajută la eliminarea acestuia din organism.

La persoanele cu neuropatie optică produsă de deficit nutriţional, tratamentul presupune de obicei corectarea deficitului prin administrarea de suplimente nutritive, însă în caz de deficit al vitaminei B12, acest tratament nu este suficient. Deficitul de vitamină B12 se tratează în mod tipic prin administrare injectabilă sau orală de vitamina B12. Cu excepţia situaţiilor în care s-a produs atrofia nervului optic, există şansa de recuperare a vederii într-o oarecare măsură.