Articulaţiile

Capetele osoţse din interiorul unei articulaţii sunt acoperite cu cartilaj - un ţesut protector neted, dur între capetele oaselor adiacente se formează articulaţii. Configuraţia unei articulaţii determină amplitudinea şi direcţia mişcărilor care pot fi realizate în articulaţia respectivă. Unele articulaţii sunt fixe, mai puţin la copiii foarte mici (în timpul naşterii şi pentru un interval scurt de timp după naştere). Exemple de astfel de articulaţii sunt cele existente între oasele plate ale craniului. Alte articulaţii permit efectuarea unor mişcări ample şi complexe. De exemplu, articulaţia umărului - în care o proeminenţă osoasă rotunjită pătrunde într-o adâncitură rotunjită - permite rotaţia internă şi externă, precum şi deplasarea către anterior, posterior şi lateral a braţului. Articulaţiile în balama de la nivelul coatelor, degetelor de la mâini şi degetelor de la picioare permit numai mişcări de îndoire (flexie) şi îndreptare (extensie).

Si elastic alcătuit din colagen, apă şi pioteoglicani care are rolul dp <3 reduce frecarea (colagenul -ste un ţtsul fibros dm, proteoglicanii sunt substanţe tare asigură elasticitatea cartilajului). Articulaţiile prezintă şi un înveliş (ţesutul sincvial) care le delimitează ;i carr formează apsula articulară. Celulele din ţ esutul sinodal prod" «v o cantitate redusă de lichid limpede (lichidul dnovial) ca-." asigură nutriţia cartilajului si care reduce şi mai mult frecarea, facilitând astfel mişcările în articulaţia respectivă.

Componentele unei articulaţii funcţionează împreună pentru a facilita execuţia unei mişcări echilibrate care nu cauzează leziuni ale vreunei componente a sistemului musculo-scheletic. De exemplu, atunci când o persoană realizează mişcarea de flexie în articulaţia genunchiului pentru a face un pas, muşchii flexori din partea posterioară a coapsei se contractă şi se scurtează, tracţionând gamba şi îndoind genunchiul. In acelaşi timp, muşchiul cvadriceps - localizat în partea anterioară a coapsei - se relaxează, astfel încât genunchiul poate fi îndoit. în interiorul articulaţiei genunchiului frecarea este diminuată datorită cartilajului şi lichidului sinovial. La acest nivel există şi două fragmente de cartilaj denumite menise medial şi menise lateral; aceste meniscuri acţionează ca amortizoare între oasele din articulaţia genunchiului şi cresc stabilitatea acestei articulaţii. în jurul genunchiului există cinci ligamente care contribuie la menţinerea alinierii osoase.