Afecţiunile planşeului pelvian

Diagnostic

Medicii pot diagnostica de obicei afecţiunile planşqjilui pelvian prin efectuarea una examinări pelviene, cu ajutorul speculului (un instrument care ajută la depărtarea între ei a pereţilor vaginali). Pentru a determina severitatea rectocelului, medicul poate efectua palparea cu două degete, unul introdus în vagin şi celălalt în rect.
Femeii i se cere să stea pe vine (ca atunci când doreşte să aibă scaun) sau să tuşească în timp ce stă în picioare. Poate fi examinată şi în picioare. Presiunea cauzată de aceste manevre la nivelul pelvisului determină accentuarea simptomelor.

Se pot face investigaţii care evaluează funcţionarea vezicii urinare şi rectului (de exemplu sumarul de urină). Aceste proceduri îl ajută pe medic să determine care tratament este cel indicat, medicamentos sau chirurgical. Dacă femeia are dificultăţi la micţiune sau incontinenţă urinară, se poate folosi un endoscop special cu ajutorul căruia se vizualizează interiorul vezicii urinare (procedură numită cistoscopie) sau al uretrei (procedură numită ureteroscopie). De asemenea, se poate măsura atât cantitatea de urină pe care o poate conţine vezica urinară fară a apărea incontinenţa, precum şi fluxul urinar. Medicii pot determina dacă prolapsul uterin maschează incontinenţa urinară.