Scleroza multiplă şi bolile similare

Majoritatea fibrelor nervoase din interiorul şi din exteriorul creierului sunt învelite în mai multe straturi alcătuite dintr-o substanţă de natură lipidică (o lipoproteină) denumită mielină. Aceste straturi formează teaca de mielină. La fel ca izolaţia unui fir electric, teaca de mielină permite impulsurilor electrice să fie conduse de-a lungul fibrelor nervoase cu viteză şi precizie. Când teaca de mielină este lezată, conducerea impulsurilor nu se mai realizează normal.

La naştere, multe dintre fibrele nervoase nu posedă o teacă de mielină bine form|tă. Ca urmare, mişcările nou-născuţilor sunt bruşte, lipsite de coordonare şi neregulate. Pe măsuri ce ieaca de mielină se dezvoltă, mişcările devin mai fluente, mai orientate şi gradul lor de coordonare creşte. Tecile de mielină nu se dezvoltă normal la copiii cu anumite boli ereditare rare, cum ar fi boala Tay-Sachs, boala Niemann-Pick, boala Gaucher şi sindromu1 Hurler.
Aceşti copii au tulburări neurologice permanente, adeseori exreT've.

La adulţi, teaca de mi e/' poate fi distrusă de acci¬dente vasculare cerebrale, procese inflamatorii, boli autoimune, boli metabolice, sau deficite nutriţionale (cum ar fi deficitul de vitamină B12). Această distracţie este denumită demielinizare. Otrăvurile, medicamentele (cum este antibioticul etambutol) şi ingestia excesivă de alcool pot produce leziuni sau pot distruge teaca de mielină. Dacă aceasta se poate auto-repara şi regenera, pacienţii îşi redobândesc funcţiile nervoase afectate. însă dacă leziunile sunt severe, fibrele nervoase rămase fără teaca de mielină se pot necroza, iar deficitul funcţional este ireversibil. Fibrele nervoase nu se pot regenera.
Bolile care produc demielinizarea la nivelul sistemului nervos central (creierul şi măduva spinării) şi care nu au o cauză cunoscută sunt denumite boli demielinizante primare. Dintre acestea, cea mai frecventă este scleroza multiplă.