HIPONATREMIA

Hiponatremia se caracterizează prin scăderea concentraţiei sanguine a sodiului sub valoarea normală. Apare atunci când ionii de sodiu din organism simt mult diluaţi. Aceasta se întâmplă în cazul ingestiei unor cantităţi foarte mari de apă - cum fac anumiţi pacienţi cu afecţiuni psihiatrice, sau când persoanele spitalizate primesc intravenos prea multe lichide. In orice caz, aportul de lichide depăşeşte capacitatea rinichilor de a elimina excesul. Când rinichii nu funcţionează normal, de exemplu la persoanele cu insuficienţă renală, chiar şi ingestia unor cantităţi mai mici de apă (uneori chiar şi numai 1 litru pe zi) poate conduce la hiponatremie. De asemenea, hiponatremia apare la indivizii cu insuficienţă cardiacă sau ciroză. Pierderile cronice excesive de lichide, cum ar fi cele produse în caz de diaree severă, pot de asemenea cauza hiponatremie.

O altă cauză a acestei afecţiuni este sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH). Persoanele cu SIADH au natremia scăzută deoarece glanda pituitară secretă prea mult hormon antidiuretic. Hiponatremia este întâlnită şi la persoanele cu hipofuncţie a glandelor suprarenale (boală Addison), care excretă prea mult sodiu în urină.
Când concentraţia sanguină a sodiului scade rapid, simptomatologia se instalează rapid şi este mai severă. Creierul este deosebit de sensibil la variaţiile natremiei. Ca urmare, mai întâi apar simptome precum letargie şi confuzie. Pe măsură ce hiponatremia se agravează, apar spasme musculare şi crize convulsive; ulterior se ajunge la stupor, comă şi chiar la deces. Diagnosticul de hiponatremie se stabileşte prin măsurarea nivelului sanguin al sodiului. Determinafea cauzei este un proces mai dificil şi presupune evaluarea medicală completă.

Hiponatremia uşoară se poate trata prin restricţia aportului de lichide la mai puţin de 1 litru pe zi. Hiponatremia severă este o urgenţă medicală. Pentru a o trata, medicul creşte lent concentraţia sanguină a sodiului folosind medicamente şi/sau administrarea de lichide intravenos. Creşterea prea rapidă a natremiei poate conduce la leziuni cerebrale severe, uneori permanente.