Astmul bronsic

Cum se îngustează căile respiratorii
în timpul unui atac de astm, stratul muscular neted se contractă, producând con stric {ia căii aeriene. Stratul mijlociu se umflă din cauza inflamaţiei şi este produsă o cantitate crescută de mucus. La nivelul anumitor segmente ale căilor respiratorii, mucusul formează dopuri care blochează aproape complet circulaţia aerului. Aceste formaţiuni sunt denumite dopuri de mucus.

Fumatul, aerul rece şi infecţiile virale pot declanşa de
asemenea atacuri de astm. în plus, la un pacient cu astm poate să apară brorihoconstricţie atunci când acesta depune un efort fizic. Stresul şi anxietatea pot declanşa eliberarea de histamină şi leucotricne din mastocite şi pot stimula nervul vag (care inervează musculatura netedă a căilor respiratorii), astfel încât pot conduce la apariţia constricţiei şi îngustării bronhiilor.

Simptome şi complicaţii

Atacurile de astm variază în ceea ce priveşte frecvenţa şi severitatea. Anumite persoane cu astm nu prezintă simptome aproape niciodată, având numai episoade ocazionale uşoare de dispnee. Alţi pacienţi tuşesc şi prezintă wheezing aproape în permanenţă şi suferă de atacuri severe de astm după infecţii virale, efectuarea unui efort fizic sau expunerea la alergeni sau substanţe iritante, inclusiv fumul de ţigară. Plânsul sau râsul zgomotos poate induce apariţia simptomatologiei la anumite persoane. Unii indivizi cu astm expectorează o spută transparentă şi uneori aderentă (mucoidă). Atacurile de astm se produc de cele mai multe ori dimineaţa devreme, atunci când efectele medicamentelor protec¬toare dispar şi organismul are capacitate minimă de a preveni bronhoconstricţia.
Un atac de astm poate debuta dintr-o dată, cu wheezing, tuse şi dispnee. Wheezingul este perceput în special atunci când persoana expiră. Alteori, atacul de astm poate debuta lent, cu agravarea treptată a simptomelor. în orice caz, pacienţii cu astm remarcă iniţial dispneea, tuşea sau senzaţia de constricţie toracică. Atacul poate dura numai câteva minute sau poate persista mai multe ore sau chiar zile. Pruritul la nivelul toracelui sau gâtului poate fi un simptom precoce, în special la copii. Tuşea uscată apărată în timpul nopţii sau în timpul activităţii fizice poate reprezenta unicul simptom la unele persoane.
în timpul unui atac de astm, dispneea se poate agrava, conducând la apariţia unei senzaţii de anxietate severă. Pacientul se aşază instinctiv cu trunchiul drept şi se apleacă spre anterior, folosind muşchii gâtului şi pieptului pentru a respira mai uşor şi depunând eforturi pentru a inhala suficient aer. Frecvent pacientul transpiră din cauza efortului si anxietăţii. Pulsul se accelerează şi poate fi perceput sub forma unor percuţii repetate la nivelul pieptului.
în cazul unui atac de astm deosebit de sever, pacientul nu poate pronunţa decât câteva cuvinte înainte de a se opri pentru a respira. însă intensitatea wheezingului se poate diminua, deoarece fluxul aerian pulmonar se reduce foarte mult. Confuzia, letargia şi coloraţia albăstruie a pielii (cianoza) reprezintă seme care indică faptul că aportul de oxigen al pacientului este foarte limitat, astfel încât este necesară instituirea tratamentului de urgenţă. Recuperarea este de obicei completă după administrarea tratamentului adecvat, chiar şi în cazul unui atac sever de astm. Rareori, la anumite persoane atacurile de astm sunt atât de rapide, încât pacienţii îşi
pierd cunoştinţa înainte de a fi capabili să îşi administreze medicaţia. Aceste persoane ar trebui să poarte o brăţară specială pe care să fie înscrisă boala de care suferă şi să aibă la ele un telefon special cu care să sune la 911 în caz de urgenţă.
Rareori, se poate produce ruperea micilor saci aerieni ai plămânului (alveolele), fapt care permite acumularea aerului în spaţiul dintre membranele care acoperă plămânii şi suprafaţa interioară a peretelui toracic (spaţiul pleural). Această complicaţie (pneumotoraxul) agravează puternic dispneea pacientului; este frecvent necesară introducerea unui tub toracic la nivelul spaţiului pleural afectat, astfel încât aerul să poată fi scos si plămânul colabat să îşi redobândească dimensiunile normale ' .