Fistula arteriovenoasă

Simptome şi diagnostic

Atunci când o fistulă arteriovenoasă congenitală este situată în apropierea suprafeţei tegumentare, atunci aceasta poate avea un aspect umflat şi o coloraţie roşia- tică-albăstruie. în locurile clar vizibile, de exemplu la nivel facial, aspectul fistulelor poate fi violaceu şi inestetic.
Daca o fistulă arteiiovenoasă dobândită de dimensiuni mari este lăsată netratată, atunci un volum mare de sânge trece sub influenţa gradientului ridicat de presiune din sistemul arterial în Sistemul venos. Pereţii venelor nu sunt suficient de puternici pentru a face faţă unei presiuni atât de ridicate, astfel încât se dilată, iar venele se măresc şi devin voluminoase (uneori ajung să semene cu varicele venoase). în plus, sângele curge mai uşor prin venele dilatate decât dacă ar fi continuat să curgă ca în mod normal prin artere. în consecinţă, presiunea sângelui scade. Pentru a compensa scăderea de presiune, inima începe să pompeze sângele cu forţă crescută, astfel încât debitul cardiac creşte foarte mult. în final, efortul excesiv poate conduce la obosirea inimii, cu apariţia insuficienţei cardiace. Cu cât fistula este mai mare, cu atât mai rapid se va ajunge la insuficienţă cardiacă.
Prin amplasarea stetoscopului deasupra unei fistule arteriovenoase dobândite de dimensiuni mari medicii pot percepe un zgomot distinct de tip „du-te vino", similar zgomotului făcut de un utilaj. Acest zgomot este denumit „zgomot de maşinărie". Pentru confirmarea diagnosti¬cului şi pentru determinarea gravităţii problemei se utili¬zează ecografia Doppler. Pentru fistulele care s-au produs între vase de sânge localizate profund (de exemplu între aortă şi vena cavă), de utilizate mai mare este rezonanţa magnetică nucleară (RMN).