Pancreatita acută

Tratament

Tratamentul pancreatitei acute uşoare, în special la pacienţii cu crize recurente, constă de obicei în admi¬nistrarea de analgezice pentru ameliorarea durerii şi în ingestia de lichide simple. De obicei alimentaţia normală poate fi reluată după 2-3 zile, fără a fi necesar alt tratament.

In cazurile moderate sau severe de pancreatită este necesară spitalizarea. Toţi pacienţii trebuie să evite iniţial alimentele şi lichidele, deoarece acestea stimulează pan¬creasul să producă mai multe enzime. Dacă simptomele, cum ar fi durerea şi starea de greaţă, dispar rapid şi nu apar complicaţii (cum ar fi ileus), se poate relua alimen¬taţia normală, însă alimentele sunt introduse printr-un tub direct în tubul digestiv. însă dacă simptomele nu se ameliorează sau dacă apar complicaţii, se administrează lichide intravenos pentru a preveni sau trata deshidratarea şi hipotensiunea arterială, care pot agrava pancreatita.

Persoanele cu pancreatită acută severă sunt internate de obicei în unitatea de terapie intensivă, unde semnele vitale (pulsul, presiunea arterială şi frecvenţa respiratorie) şi producţia de urină pot fi monitorizate în mod continuu. Se fac analize repetate pentru a se monitoriza concen¬traţiile diferitelor componente din sânge, cum ar fi hematocritul, glucoza, electroliţii, globulele albe, amilaza şi lipaza. Se poate introduce un tub prin cavitatea nazală, care se avansează până în stomac, pentru extragerea aerului şi lichidului, în special dacă greaţa şi voma per¬sistă şi ileusul gastrointestinal este prezent.

La persoanele la care presiunea sanguină scade sau care, sunt în şoc, volumul sanguin este menţinut prin administrarea intravenoasă de lichide, iar funcţia cardiacă este monitorizată îndeaproape. Unii pacienţi necesită administrarea de oxigen suplimentar, iar cei cu stare foarte gravă necesită ventilaţie asistată. Durerea severă se tratează de obicei cu opioide.

Ocazional, este necesară intervenţia chirurgicală în primele zile ale pancreatitei acute severe. De exemplu, aceasta este indicată pentru a se stabili diagnosticul cu certitudine (chirurgie exploratorie) sau pentru a vindeca pancreatita determinată de un traumatism. Uneori, dacă starea pacientului se deteriorează după prima săptămână de boală, intervenţia chirurgicală se efectuează pentru a îndepărta ţesutul pancreatic infectat sau necrozat.

Când pancreatita este cauzată de litiaza biliară, tratamentul depinde de severitatea bolii. Dacă este uşoară, extirparea vezicii biliare poate fi amânată până când simptomele se ameliorează. Pancreatita severă produsă de calculii biliari se tratează prin colangiopancreatografie endoscopică retrogradă (ERCP) A sau prin intervenţie chirurgicală. Deşi peste 80% dintre pacienţii cu astfel de pancreatită elimină calculii biliari spontan, extragerea acestora prin ERCP este necesară de obicei la pacienţii a căror stare nu se ameliorează după primele 24 de ore de spitalizare. Intervenţia chirurgicală constă în extirparea vezicii biliare şi curăţarea duetelor biliare. La o persoană în vârstă având boli asociate, cum ar fi afectare cardiacă, endoscopia se foloseşte de obicei ca primă metodă, însă dacă nu se obţin rezultate este necesară intervenţia chirurgicală.