Simptomatologia şi diagnosticul afecţiunilor musculo-scheletice

Scăderea forţei musculare

Scăderea forţei musculare poate să apară în caz de afectare a oricărei părţi a sistemului musculo-scheletic. Această manifestare apare dacă muşchiul propriu-zis nu se poate contracta. Atunci când stimularea nervoasă a unui muşchi este inadecvată, contracţiile muşchiului respectiv sunt slabe. Dacă o articulaţie este inflamată şi mişcările nu pot fi efectuate în mod normal, atunci contracţia musculară nu va produce o mişcare normală. Chiar şi numai durerea determinată de procesul inflamator poate împiedica mişcarea normală, cauzând astfel slăbiciune musculară. Scăderea forţei musculare poate fi limitată la nivelul unei articulaţii sau al unui membru, aşa cum este cazul atunci când este afectat numai un nerv, o articulaţie sau un muşchi, sau poate fi difuză, aşa cum este cazul în bolile neurologice sau musculare sistemice. Forţa musculară poate fi limitată de către durerile musculare, tendinoase, osoase sau articulare, aspectul clinic fiind cel de slăbiciune musculară.

Scăderea forţei musculare este o manifestare frecvent întâlnită în caz de traumatisme sau de boli musculare. Poate fi cauzată de numeroase boli care afectează întreg organismul. Deşi mulţi oameni se plâng de slăbiciune musculară atunci când sunt obosiţi sau epuizaţi, slăbi¬ciunea musculară adevărată înseamnă că depunerea unui efort maxim nu conduce la generarea unei forţe de inten¬sitate normală. Slăbiciunea musculară adevărată poate fi cauzată de boli ale sistemului muscular însuşi (cum ar ti distrofîa musculară . „ sau poHmiozita J); de afecţiuni ale sistemului nervos, care are rolul de a controla execuţia mişcărilor (de exemplu după un accident vascular cere bral sau după un traumatism al măduvei spinării; sau în cazul în care o boală afectează regiunea de legătură dintre nervi şi muşchi — denumită joncţiune neuro-muscuiară, cum se întâmplă în miastenia gravis). Forţa musculară poate scădea la persoanele în vârstă dm cauza scăderii masei musculare, procesul fiind denumit sarcopeme • < Pentru a descrie slăbiciunea musculara medicii utilizează în anumite situaţii cuvântul „astenie", însă cu sensul de lipsa de putere sau de infirmitate (debilitate) şi nu numai pentru a desemna scăderea forţei musculare.