Boala veno-ocluzivă

Boala veno-ocluzivă reprezintă obstrucţia venelor intrahepatice de calibra redus.
Boala veno-ocluzivă poate apărea la orice vârstă. Copiii cu vârsta între i şi 3 ani sunt mai expuşi riscului deoarece au vase sanguine mai mici, însă boala apare şi la persoane mai în vârstă. Blocajul venelor mici poate fi cauzat de substanţe cu acţiune toxică asupra vaselor de sânge hepatice, cum ar fi anumiţi alcaloizi conţinuţi în frunzele de Crotalaria şi Senecio (consumate în Jamaica sub formă de ceaiuri) şi anumite medicamente, precum ciclofosfamida şi azatioprina. Radioterapia (folosită de exemplu în asociere cu transplantul de măduvă osoasă) produce de asemenea obstrucţia vaselor sanguine mici; efecte similare au şi anticorpii produşi în timpul rejecţiei transplantului hepatic.
Un astfel de blocaj conduce la acumularea şi stagnarea sângelui în ficat, reducând fluxul sanguin hepatic. Aportul sanguin insuficient determină apariţia unor leziuni ale celulelor hepatice.

Simptome şi semne

Simptomele bolii veno-ocluzive pot debuta brusc. Obstrucţia venelor hepatice mici determină acumularea sângelui în ficat, astfel încât acesta devine sensibil la comprimarea abdomenului. Pe suprafaţa ficatului se extravazează lichid care se acumulează în cavitatea abdominală, producând o afecţiune denumită ascită. De obicei apare icter (colorarea în galben a pielii şi albului ochilor). Stagnarea sângelui în ficat conduce şi la creşterea presiunii în vena portă (o afecţiune denumită hiperten¬siune portală) şi în venele care deversează în acesta. Presiunea crescută determină dilatarea venelor din peretele esofagian (varice esofagiene), care se pot rupe şi sângera, uneori masiv. Hemoragia conduce la elimi¬narea de sânge odată cu lichidul de vOmă şi la acumularea de sânge în intestin, acesta fiind eliminat ulterior sub formă de melenă (materii fecale moi, de culoare neagră); dacă Sângerarea este severă, se poate ajunge la şoc.