Disfuncţia erectila

Disfuncţia erectilă (impotenţa) reprezintă incapacitatea de a obţine sau a menţine erecţia.
Oricărui bărbat i se întâmplă uneori să nu poată avea erecţie; aceasta este normal. Disfuncţia erectila apare atunci când problema este frecventă sau continuă.
Disfuncţia erectilă variază de la uşoară la severă. în forma uşoară, bărbatul poate avea ocazional erecţie completă, dar de cele mai multe ori erecţia este inadecvată pentru a realiza penetrarea. Adeseori se întâmplă să nu poată avea erecţie deloc. în cazul disfuncţiei erectile severe, bărbatul afectat are numai rareori erecţie.
Incidenţa disfuncţiei erectile creşte cu vârsta, dar aceasta nu este o componentă normală a procesului de îmbătrânire. Aproximativ jumătate din bărbaţii de 65 de ani şi trei sferturi din cei de 80 de ani au disfuncţie erectilă.

Cauze

Pentru a obţine erecţia, aportul sanguin la nivelul penisului trebuie să crească, iar efluxul sanguin să scadă A. Afecţiunile care produc îngusferea arterelor şi reduc aportul sanguin (precum ateroscleroza, diabetul, sau formarea unui cheag sanguin), sau intervenţia chirurgicală asupra vaselor sanguine pot conduce la disfuncţie erectilă. De asemenea, anomaliile venelor penisului pot uneori conduce la drenajul crescut al sângelui, astfel încât erecţia nu poate fi susţinută în ciuda aportului sanguin adecvat.
Leziunile neurologice sunt alte cauze posibile ale disfuncţiei erectile. Afectarea nervilor care se duc sau vin de la penis produce disfuncţie erectilă. Leziunile de acest tip pot fi cauzate de intervenţii chirurgicale (cel mai frecvent la nivelul prostatei), boli ale măduvei spinării, diabet, scleroză multiplă, afecţiuni ale nervilor periferici, accident vascular cerebral/ alcool şi medicamente.
Ocazional, tulburări hormonale (de exemplu scăderea marcată a concentraţiei testosteronului) conduc la disfuncţie erectilă. De asemenea, factorii care reduc nivelul energetic al bărbatului (de exemplu stările de boală, oboseala şi stresul) pot face obţinerea erecţiei dificilă.
Există multe medicamente care interfera cu capacitatea de a avea erecţie, în special la vârstnici. Printre acestea se numără antihipertensivele, antidepresivele, unele sedative, cimetidina, digoxina, litius şi antipsihoticele.
Afecţiunile psihologice (precum depresia, anxietatea de performanţă, sentimentul de vină, teama de intimitate şi ambivalenţa referitoare la orientarea sexuală) pot afecta capacitatea de a avea erecţie. Cauzele psihologice sunt mai frecvente la bărbaţii tineri. Orice situaţie stresantă nouă, precum schimbarea partenerului sexual/sau probleme în familie sau la locul de muncă, poate agrava situaţia.