Sindromul Wolff-Parkinson-White

Sindromul Wolff-Parkinson-White este o anomalie în care de la naştere este prezentă o conexiune electrică suplimentară între atrii şi ventriculi.

Simptome şi diagnostic
Sindromul Wolff-Parkinson-White este o cauză frecventă de tahicardie paroxistică supraventriculară.
Sindromul Wolff-Parkinson-White este cea mai frecventă boală dintr-un grup de afecţiuni care presupun o cale suplimentară (accesorie) de conducere a impulsului între atrii şi ventriculi (aceste aritmii sunt grupate sub denumirea de tahicardie supraventriculară cu conducere atrioventriculară aberantă). Calea suplimentară face ca aritmiile rapide să fie mai frecvente. Sindromul Wolff- Parkinson-White este prezent de la naştere, dar aritmiile pe care le produce apar după vârsta de zece sau douăzeci de ani. Totuşi unele aritmii pot apărea şi în primii ani de viaţă sau după 60 de ani.
Foarte rar acest sindrom duce la o aritmie foarte rapidă,
ameninţătoare de viaţă, care apare la pacienţii cu fibri¬laţie atrială.
Când copiii dezvoltă aritmii din cauza acestui sindrom, aceştia pot prezenta dispnee. letargie, scăderea apetitului, sau pulsaţii rapide la nivelul 1craceHn Se poate dezvolta insuficienţa cardiaca. -
în mod caracteristic, câ id p-.xsoane în jur de 20 de ani suferă de o antn e cau aiS ■<< acest sindrom, acestea prezintă tanicardie st trr» -'Cir cu Iar" paroxistică debutată adeseor. în timţ i' una' ere rt Aceasta poate dura doar câteva secunde sa 1 poa eoer^isra câteva ore. Ia o persoană tânără şi sănăt a""" dr alte piricr de vedere episodul produce puţ ir es riptomt Totuşi o frecvenţă cardiacă foarte ridicată nu este co F rtaoilă şi provoacă anxietate, în cele din urmă putând conduce la leşin.
Când episodul de t nuardie paroxistică supta- ventriculară cauzat de s"ndi imul Wolff-Parkinson- White apare la o vârstă mai înaintată, acesta tinde să producă simptome mai grave, cum ar fi leşinul, dispneea, sau durerea toracică.
Fibrilaţia atrială este în mod particular periculoasă la persoanele cu sindromul Wolff-Parkinson-White. Calea accesorie poate conduce impulsurile rapide la ventriculi cu o frecvenţă mult mai mare decât calea normală (prin nodul atrioventricular). Rezultatul este o frecvenţă a ventriculilor extrem de mare, care poate pune viaţa pacienţilor în pericol. Este grav nu doar faptul că inima lucrează extrem de ineficient la o frecvenţă atât de mare, dar se poate ajunge la fibrilaţie ventriculară, care fără tratament imediat este fatală.
Deoarece sindromul WolfT-Parkirison-White schimbă modelul de. activare electrică a inimii, acesta poate fi diagnosticat cu ajutorul electrocardiogramei (ECG) A, .care înregistrează activitatea electrică a inimii.

Tratament
Episoadele de tahicardie paroxistică supraventriculare cauzate de sindromul Wolff-Parkinson- White pot fi oprite prin una din manevrele care stimulează nervul vag şi încetinesc astfel frecvenţa cardiacă . 1 Aceste manevre sunt mai eficace când sunt aplicate imediat după ce aritmia a debutat. Dacă nu dau rezultate se administrează de obicei medicamente - cum ar fi verapamilul sau adenozina - pentru a opri aritmia. Apoi medicaţia antiaritmică poate fi administrată indefinit pentru a
preveni episoadele de creştere prea mare a frecvenţei cardiace.
La copii sub 10 ani se poate administra digoxină pentru a opri episodul de tahicardie paroxistică supraventriculară cauzat de sindromul Wolff- Parkinson-White. Totuşi adulţilor care suferă de acest sindrom nu trebuie să li se administreze digoxină deoarece acesta facilitează conducerea pe calea accesorie şi creşte riscul ca fibrilaţia atrială să degenereze în fibrilaţie ventriculară. Din această cauză, digoxină este întreruptă la aceşti pacienţi înainte ca aceştia să ajungă la pubertate.
Distrugerea căii de conducere accesorie prin ablaţie cu radiofrecvenţă (administrarea de unde de o anumită frecvenţă cu ajutorai unui electrod introdus în inimă prin cateterizare) este încununată de succes la mai mult de 95% dintre pacienţi. Riscul de deces în timpul aceste intervenţii este mai mic de 1 la 1000. Ablaţia cu radio-frecvenţă este în mod special indicată la persoanele tinere, care altfel ar trebui să primească medicaţie antiaritmică toată viaţ a.