Diverticulita

Complicaţii

Inflamaţia peretelui intestinal poate conduce la apariţia de fistule (canale anormale) care unesc intestinul gros cu alte organe. Fistulele se formează de obicei atunci când un diverticul al colonului vine în contact cu un alt organ (cum ar fi vezica urinară), iar apoi diverticulul se rupe. Procesul inflamator, împreună cu conţinutul bacte- rian al intestinului gros, penetrează treptat în organul adiacent, cu apariţia unei fistule. Majoritatea fistulelor se formează între colonul sigmoid şi vezica urinară. Acestea sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei, cu toate că femeile care au suferit o histerectomie (extirparea chirurgicală a uterului) au risc crescut, deoarece intestinul gros şi vezica urinară nu mai sunt separate de uter. Când fistulele se formează între intestinul gros şi vezica urinară, conţinutul intestinal, inclusiv bacteriile saprofite (normale), pătrunde în vezică li determină apariţia infecţiilor tractului urinar. Mai rar, pot să apară fistule între intestinul gros şi intestinul subţire, uter, vagin, peretele abdominal, sau chiar coapsă sau cutia toracică.

Alte complicaţii posibile ale diverticulitei includ inflamaţia organelor învecinate (cum ar fi uterul, vezica urinară, sau alte segmente ale tractului digestiv), ruptura peretelui diverticulului, formarea unor abcese (cavităţi pline cu puroi), infecţia membranei care tapetează cavi¬tatea abdominală (peritonită) şi hemoragii. Atacurile repetate de diverticulită pot conduce la ocluzie intestinală, deoarece fibroza care se produce şi îngroşarea musculară pot îngusta lumenul intestinului gros şi împiedică astfel pasajul materiilor fecale cu consistenţă crescută.