Steatoza hepatică

Steatoza hepatică reprezintă acumularea excesivă a unui anumit tip de grăsimi (trigliceride) în celulele hepatice.

In Statele Unite şi în alte ţări occidentale, cele mai frecvente cauze ale steatozei hepatice sunt alcoolismul, obezitatea, diabetul şi concentraţia crescută a trigliceri- delor serice. Alte cauze includ malnutriţia, tulburările de metabolism ereditare (cum sunt anomaliile de depozitare a glicogenului ■) şi medicamentele (cum ar fi corticosteroizii, tetraciclină şi aspirina). Nu se cunoaşte mecanismul prin care aceste afecţiuni sau factori determină acumularea de grăsime în celulele hepatice. De exemplu, numai dieta bogată în grăsimi nu conduce la apariţia steatozei hepatice. O explicaţie posibilă este că aceste boli sau factori reduc rata de procesare (metabo- lizare) şi de excreţie din organism a grăsimilor. în conformitate cu această teorie, grăsimile care se acumulează în organism sunt depozitate în celulele hepatice.

Uneori, cauza steatozei hepatice nu poate fi stabilită cu certitudine, în special la nou-născuţi; este însă posibil să fie implicat un defect mitocondrial.
La unele persoane, steatoza hepatică nu este deter¬minată de abuzul de alcool sau medicamente şi nici de toxine, ci se asociază cu obezitate, diabet zaharat şi creş¬terea concentraţiei serice a trigliceridelor, care determină evoluţia bolii spre fîbroză şi ciroză, posibil din cauza procesului inflamator prezent. Acest tip de steatoză hepatică este denumit uneori steatohepatită nonalcoolică.

Simptome şi diagnostic

Steatoza hepatică este de obicei asirnptomatică. Rareori însă determină apariţia icterului (colorarea în galben a tegumentului şi a albului ochilor), greaţă, vomă, durere şi sensibilitate abdominală.
Medicul suspectează prezenţa bolii când la examenul fizic constată că ficatul pacientului este mărit şi nu sunt prezente alte simptome sugestive de boală hepatică. Se efectuează teste funcţionale hepatice pentru a se stabili dacă există vreo anomalie a ficatului, cum ar fi inflamaţia , care apare uneori în cazul depunerii în exces de grăsimi la nivel hepatic şi se asociază cu apariţia cirozei la persoa¬nele cu steatohepatită nonalcoolică. Excesul de grăsime din ficat poate fi detectat cu ajutorul ecografiei abdo¬minale. Diagnosticul se confirmă prin efectuarea unei biopsii hepatice, în care medicul introduce transcutanat un ac lung şi obţine un mic fragment de ţesut hepatic, care va fi examinat ulterior la microscop .

Prognostic şi tratament

Deşi depunerea în exces de grăsimi la nivelul ficatului nu reprezintă o problemă directă (când persoana afectată întrerupe consumul de alcool, aceste depozite dispar), cauza acestei depuneri poate avea şi alte efecte. De exemplu, leziunile hepatice repetate determinate de ingestia de substanţe toxice (cum ar fi alcoolul) pot con¬duce în final la progresia de la steatoză hepatică la ciroză (fibroză severă a ficatului). Ca urmare, scopul tratamen-tului steatozei hepatice este minimalizarea sau eliminarea factorilor care au produs boala.