Scleroza multiplă

Simptome şi semne

Simptomele sclerozei multiple variază foarte mult, de la o persoană la alta şi de la un moment la altul la aceeaşi persoană, în funcţie de fibrele nervoase care sunt demielinizate. Când sunt afectate fibrele nervoase care transportă informaţii senzoriale, pacienţii resimt senzaţii anormale (simptome senzoriale). Dacă sunt demielinizate fibrele nervoase care inervează muşchii, atunci apar probleme legate de mişcare (simptome motorii). Adeseori manifestările apar şi dispar, afectând una sau mai multe părţi. ale corpului. Simptomele fluctuante sunt determinate de leziunile tecilor de mielină, urmate de repararea acestora, după care leziunile se produc din nou.

Scleroza multiplă se poate agrava şi ameliora imprevizibil. Există însă câteva tipuri de tablouri clinice, în tipul recădere-remisiune, acutizările (recăderile) alternează cu perioade de remisiune, în timpul cărora simptomele sunt staţionare. Remisiunile pot dura câteva luni sau chiar ani. Recăderile pot să apară spontan sau pot fi declanşate de o infecţie, cum ar fi gripa. Tempe¬raturile corporale ridicate, care apar în caz de climat cald, băi sau duşuri fierbinţi, sau febră, pot de asemenea declanşa o recădere sau pot agrava simptomele. în tipul progresiv primar, boala se agravează treptat fară a exista perioade de remisiune, cu toate că pot exista unele intervale staţionare, în timpul cărora simptomele nu se intensifică. în tipul progresiv secundar, la început există acuţi zări care alternează cu perioade de remisiune, după care boala începe să se agraveze progresiv. în tipul progresiv cu acutizări, boala se agravează treptat, existând uneori acutizări bruşte. Această formă de boală este rară. Aproximativ 20% din pacienţii cu scleroză multiplă au o acutizare, după care boala progresează puţin sau deloc.
Foarte rar, scleroza multiplă se agravează rapid, condu¬când la handicap sever sau deces la scurt timp după
apariţia simptomelor.

Simptome frecvent întâlnite în perioada de debut a bolii includ furnicături, anestezie, durere, senzaţie de arsură şi prurit la nivelul membrelor superioare, mem¬brelor inferioare, trunchiului, sau feţei, precum şi scăderea forţei şi dexterităţii la nivelul unui picior sau unei mâini. Persoanele afectate se pot simţi neobişnuit de obosite. Pot să apară simptome psihologice sau neurologice uşoare (cum ar fi variaţiile stării de dispo¬ziţie, frivolitate, euforie, depresie şi apatie). Problemele cognitive includ tulburări de memorie, scăderea capa¬cităţii de a raţiona şi deficit de atenţie. Aceste manifestări puţin evidente ale demielinizării cerebrale apar uneori cu mult timp înainte de stabilirea diagnosticului bolii.

Unele persoane prezintă numai simptome oculare, cum ar fi orbire parţială şi prezenţa durerii la nivelul unui ochi, acuitate vizuală redusă sau vedere neclară, sau pierderea vederii centrale; vederea periferică nu este afectată. Aceste simptome sunt produse de inflamaţia nervului optic (nevrită optică). Mişcările globilor oculari pot fi lipsite de coordonare, conducând uneori la vedere dublă (o afecţiune denumită oftalmoplegie internucleară).

Când este afectată porţiunea posterioară a măduvei spinării din regiunea cervicală, îndoirea gâtului către anterior produce o senzaţie similară unui şoc electric sau o senzaţie de furnicătură care se propagă descen¬dent către spate, membrele inferioare, unul dintre membrele superioare, sau cjţtre o jumătate a corpului (o reacţie denumită semnul Lhermitte). De obicei, senzaţia persistă numai un moment şi dispare atunci când nersoana îşi îndreaptă gâtul. Adeseori este percepută atât timp cât gâtul este menţinut în flexie anterioară.
Pe măsură ce boala se agravează, mişcările pot deveni smucite, neregulate şi ineficace. Slăbiciunea şi spastici- tatea musculare pot interfera cu mersul, uneori acesta devenind imposibil. Scleroza multiplă poate produce paralizie parţială sau completă. Pot să apară lentoare în vorbire, care devine neclară şi ezitantă. în stadiile avansate ale bolii pot să apară demenţă şi manie (bună dispoziţie exagerată). Pot fi afectaţi şi nervii care controlează mic- tiunea şi defecaţia, cccâ ce conduce la nevoia imperioasă de a urina, retenţie de urină, constipaţie, iar ocazional la incontinenţă pentru urină şi materii fecale.
Dacă acutizările devin mai frecvente, persoanele prezintă un handicap din ce în ce mai sever, iar uneori tulburările devin permanente. Cu toate acestea, aproxi¬mativ 75% din persoanele cu scleroză multiplă nu necesită niciodată scaun cu rotile, iar în aproximativ 40% din cazuri activitatea normală nu este afectată. Majoritatea acestor pacienţi au o speranţă normală de viaţă.