Osteoartrita

Diagnostic

Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomatologiei specifice, a examenului fizic şi a aspectului radiologie al articulaţiilor (cum ar fi existenţa proeminenţelor osoase şi îngustarea spaţiului articular). Până la vârsta de 40 de ani multe persoane prezintă modificări radiologice specifice de artrită la nivelul unor articulaţii, în special la nivelul articulaţiilor de forţă - cum ar fi articulaţia şoldului sau a genunchiului, insă boala este simptomatică numai la jumătate dintre aceşti indivizi. Radiografiile nu sunt însă utile pentru stabilirea diagnosticului precoce de osteoartrită deoarece nu evidenţiază modificările produse în structurile cartilaginoase, acestea fiind primele care apar. De asemenea, între modificările radiologice şi simptomatologie există numai o corelaţie aproxi-mativă. De exemplu, pe radiografie se pot evidenţia modificări minore, însă pacientul respectiv prezintă simptome severe, sau modificările radiologice sunt importante şi simptomatologia este minimă.

Modificările incipiente produse în structurile cartila¬ginoase pot fi identificate cu ajutorul rezonanţei magne¬tice nucleare (RMN), însă această metodă de diagnosticare este rar utilizată în acest scop. De asemenea, RMN este prea scumpă pentru a se justifica utilizarea ei de rutină. Nu există analize sanguine care să ajute la stabilirea diagnosticului de osteoartrită, însă acestea sunt utile pentru excluderea diagnosticului altor afecţiuni (cum ar fi artrita reumatoidă.