Obstrucţia arterelor renale

Există două artere renale - câte una pentru fiecare rinichi. Fiecare din acestea se ramifică în numeroase artere mai mici. Obstrucţia arterei renale sau a uneia dintre ramurile sale mari sau medii este rar întâlnită. Cel mai frecvent blocajul apare atunci când un cheag de sânge se deplasează dm altă parte a corpului şi se fixează în artera renală (embol). în mod tipic, aceste cheaguri sunt fragmente dintr-un cheag mai mare localizat în inimă sau format la locul ruperii unei plăci de aterom din aortă.

De asemenea, blocajul poate apărea atunci când cheagul de sânge se formează chiar în artera renală, de obicei după ce aceasta a fost lezată. Leziunile acute pot fi cauzate de o procedură medicală, cum ar fi intervenţia chirurgicală, angiografia, sau angioplastia. Cheagul se poate forma şi în regiunile unde artera renală a fost lezată treptat de ateroscleroză, arterită (inflamaţia arterelor), sau unde s-a format un anevrism (dilataţia unui segment arterial).
O ruptură prezentă în mucoasa aortei sau a arterei renale poate conduce la obstrucţia bruscă a fluxului sanguin; de asemenea, poate evolua spre ruperea arterei. Bolile care produc îngroşarea pereţilor arteriali, cu scăderea elasticităţii acestora din cauza depunerii de material lipidic (ateroscleroză) sau material fibros (fibrodisplazie) cresc riscul de ruptură vasculară. Aceste boli produc îngustarea semnificativă şi blocajul parţial al arterelor renale, chiar şi în absenţa unui cheag de sânge; boala este denumită stenoză de arteră renală.