Categoria B: comportament dramatic sau dezorganizat

Tulburările de personalitate

Personalitatea histrionică (isterică). Persoanele cu personalitate histrionică sunt întotdeauna în căutarea atenţiei, dramatice, aumanifestări emoţionale excesive şi sunt deosebit de preocupate de aspectul lor. Maniera expresivă în care se exprimă conduce la stabilirea cu uşurinţă a unor relaţii interumane, însă acestea sunt de obicei superficiale şi tranzitorii. Exprimarea emoţiilor pare frecvent exagerată, copilărească, având rolul de a atrage atenţia (adeseori din punct de vedere erotic sau sexual) celorlalţi.

Indivizii cu personalitate histrionică sunt predispuşi la comportament sexual provocator şi la sexualizarea relaţiilor non-sexuale. însă aceştia nu doresc neapărat o relaţie sexuală; în schimb, comportamentul lor mas¬chează frecvent dorinţa de a fi dependenţi şi protejaţi de cineva. Unii sunt de asemenea ipohondri şi exagerează propriile probleme fizice pentu a obţine atenţia pe care o doresc. .

Personalitatea narcisistă. Persoanele cu narcisism au un sentiment de superioaritate, nevoie de admiraţie şi lipsă de empatie. Sunt convinse în mod exagerat de valoarea sau importanţa lor, această atitudine fiind denu¬mită de terapeuţi „grandoare". Pot fi extrem de sensibile la eşecuri, înfrângeri sau critică. Când sunt confruntate cu incapacitatea de a se ridica la înălţimea propriilor aşteptări, se pot înfuria sau pot dezvolta depresie severă. Deoarece consideră că sunt superiori în relaţiile cu ceilalţi oameni, aceşti indivizi se aşteaptă să fie admiraţi şi adeseori consideră că ceilalţi îi invidiază. Sunt convinşi că totul li se cuvine fără a fi necesar să aştepte, astfel încât îi exploatează pe cei din jur, ale căror nevoi sau convingeri le consideră mai puţin importante. Acest tip de tulburare de personalitate este întâlnită în mod tipic la cei care au realizat foarte multe în viaţă, cu toate că poate să apară şi la alte persoane.

Personalitatea antisocială. Indivizii cu personalitate antisocială (denumită în trecut personalitate psihopată sau sociopată), dintre care majoritatea sunt de sex masculin, manifestă nepăsare evidentă faţă de drepturile şi sentimentele celorlalţi. în relaţiile lor predomină minciuna şi amăgirea. îi exploatează pe ceilalţi pentru a obţine câştiguri materiale sau bonificaţii personale (spre deosebire de persoanele cu narcisism, care îi exploatează pe cei din jur deoarece cred că superioritatea lor justifică acest lucru).
în mod caracteristic, persoanele antisociale acţionează impulsiv şi iresponsabil. Nu tolerează bine frustrarea, iar uneori sunt ostile sau violente. Adeseori nu anticipează consecinţele negative ale comportamentelor lor antisociale, iar în ciuda problemelor pe care le cauzează celorlalţi, nu au remuşcări sau sentimente de vinovăţie. Frustrarea şi pedeapsa nu motivează aceste persoane să îşi modifice comportamentele sau modul de a gândi, ci mai degrabă le confirmă opinia lipsită de sentimente despre lume.

Persoanele antisociale sunt predispuse la alcoolism, dependenţă de droguri, comportamente sexuale aberante, promiscuitate şi închisoare. Renunţă mult mai des la slujbă decât persoanele normale şi se mută dintr-un oraş în altul. Adeseori au istoric familial de comportament antisocial, abuz de substanţe, divorţ şi abuzuri fizice. Când au fost copii, mulţi dintre ei au fost neglijaţi emo¬ţional şi abuzaţi fizic. Indivizii cu personalitate anti-socială au speranţă redusă de viaţă în comparaţie cu populaţia generală. Manifestările de obicei se amelio¬rează sau se stabilizează odată cu avansarea în vârstă.

Personalitatea la limită. Indivizii cu personalitate la limită, majoritatea de sex feminin, prezintă instabilitate în ceea ce priveşte imaginea despre sine, stările de dispoziţie, comportamentul şi relaţiile interpersonale. Gândirea este mult mai afectată decât Ia persoanele antisociale, iar agresiunea este de obicei orientată asupra lor înşişi. Sunt mai furioşi, mai impulsivi şi prezintă confuzie mai accentuată în legătură cu propria identitate decât persoanele histrionice. Personalitatea la limită devine evidentă devreme, lJînceputul vieţii adulte, însă prevalenţa acesteia scade cu vârsta.