LIPOTIMIA

Lipotimia (leşinul) reprezintă pierderea bruscă şi de scurtă durată a stării de conştienţă.
Leşinul este un simptom al aportului inadecvat de oxigen şi de elemente nutritive către creier, cauzat de obicei de scăderea temporară a fluxului sanguin. Fluxul sanguin cerebral poate scădea de fiecare dată când organismul nu poate compensa rapid scăderea tensiunii arteriale.

Cauze

Leşinul poate apărea dacă inima nu poate pompa suficient sânge pentru a menţine tensiunea arterială. De exemplu, o tulburare de ritm sau o boală valvulară poate altera capacitatea de pompă a inimii. Persoanele cu astfel de afecţiuni se pot simţi foarte bine în repaus. Totuşi se simt ameţite în timpul efortului deoarece inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface necesităţile crescute de oxigen ale organismului. Acest tip de lipo- timie se numeşte lipotimie de efort. Persoanele care suferă de astfel de afecţiuni pot leşina de asemenea după terminarea efortului. în timpul activităţii fizice creşterea frecvenţei cardiace poate face ca inima să nu pompeze un volum suficient de sânge necesar pentru a menţine tensiunea arterială la valori relativ normale. La oprirea efortului frecvenţa cardiacă (şi cantitatea de sânge pompată) începe să scadă. Totuşi vasele sanguine de la nivelul muşchilor - care se dilată (lărgesc) în timpul efortului pentru a transporta mai mult sânge la şi de la muşchi - rămân dilatate (arteriolele din muşchi rămân dilatate pentru a ajuta la menţinerea unui aport de oxigen şi de elemente nutritive, iar venele rămân dilatate pentru a înlătura produşii de degradare rezultaţi în urma efortului). Scăderea cantităţii de sânge pompată de inimă, combinată cu dilatarea arteriolelor şi a venelor, fac ca tensiunea arterială să scadă şi să se producă leşinul.
■ O boală cardiacă denumită cardiomiopatie hipertrofică A poate de asemenea să conducă la apariţia leşinului, dar acesta se produce de obicei în timpul efortului. Această tulburare poate să apară atât la persoanele tinere, cât şi la vârstnici, mai ales la cei care au hipertensiune arterială. Netratată, boala poate conduce la deces.
Leşinul se poate produce dacă volumul sanguin este prea scăzut. O cauză evidentă a scăderii volumului sanguin este sângerarea. Altă cauză este deshidratarea, care poate fi cauzată de diaree, de transpiraţii abundente, de un aport inadecvat de fluide, sau de urinarea excesivă (un simptom frecvent întâlnit în diabetul zaharat netratatB sau în boala Addison*).
La persoanele vârstnice administrarea de diuretice este o cauză frecventă de deshidratare, mai ales în perioadele excesiv de calde sau în cazul bolilor în care aportul lichi- dian poate fi dificil (diureticul ajută rinichii să elimine apa crescând producţia de urină şi astfel scăzând volu¬mul de lichide din organism).
Leşinul poate apărea dacă este stimulat nervul vag - care inervează gâtul, toracele şi intestinele. Stimularea nervului vag conduce la scăderea frecvenţei cardiace. Apare de asemenea greaţă, iar tegumentele devin reci şi umede. Acest tip de leşin se numeşte sincopă vaso-vagală (vasomotorie). Nervul vag este stimulat de durere (de exemplu de crampele abdominale), de frică, de emoţii (de exemplu, vederea sângelui), de vomă, de scaun în cantitate mare şi de urinare. Leşinul în timpul sau imediat după micţiune se numeşte sincopă micţională. Rareori, înghiţirea unui bol alimentar prea mare poate produce leşin din cauza stimulării excesive a nervului vag.
Leşinul poate de asemenea să apară dacă scade cantitatea de sânge care se întoarce la inimă. Leşinul provocat de tuse (sincopa de tuse) are un astfel de meca-nism. Leşinul după urinare (sincopa micţională) sau după un scaun este cauzat în parte de efort (la care se adaugă şi stimularea nervului vag). Persoanele vârstnice care se forţează să urineze din cauza prostatei mărite sunt in mod special predispuse la acest tip de lipotimie. Leşinul în timpul ridicării de greutăţ' (sincopa haltero¬filului) este cauzat de efortul lepus pentru a ridica sau pentru a împinge greutăţi mari, fără a respira cores¬punzător m timpul efortului.

Leşinul care apare atunci când o persoană se ridică sau se aşază prea repede se numeşte sincopă pojgturală (ortostatică). Aceasta este frecventă mai ales la persoanele în vârstă. Este cauzată de hipotensiunea ortostatică •. în hipotensiunea ortostatică mecanismele compensatorii (mai ales vasoconstricţia şi creşterea frecvenţei cardiace) nu restabilesc tensiunea arterială atunci când persoana se ridică în picioare şi gravitaţia face ca sângele'să stagneze în venele de la nivelul membrelor inferioare. O formă asemănătoare de leşin - denumită sincopa paznicului - apare când o persoană stă în picioare o perioadă prea lungă de timp într-o zi călduroasă. Dacă muşchii de la nivelul picioarelor nu sunt folosiţi sângele nu este pompat în mod adecvat înapoi către inimă. Ca urmare, sângele stagnează la nivelul venelor membrelor inferioare şi tensiunea arterială scade.
La persoanele vârstnice, scăderea importantă a tensiunii arteriale după masă (hipotensiune postpran- dială) ♦ poate provoca leşinul.
Leşinul poate apărea din cauza respiraţiei prea rapide (respiraţie exagerată sau hiperventilaţie), care este cauzată de obicei de anxietate. Acest tip de leşin se numeşte sincopă de hiperventilaţie. Frecvenţa respiratorie ridicată conduce la eliminarea din organism a unei cantităţi mari de dioxid de carbon. Scăderea cantităţii de dioxid de carbon produce vasoconstricţie cerebrală şi persoana respectivă se poate simţi ameţită sau poate chiar leşina.
Rareori leşinul poate fi provocat de mici accidente vasculare, situaţie în care scade rapid fluxul sanguin către o anumită arie cerebrală. Leşinul cauzat de un accident vascular cerebral este mai frecvent la vârstnici. Multe alte afecţiuni - precum scăderea celulelor roşii sanguine (anemia), bolile pulmonare, scăderea concen¬traţiei glucozei sanguine (hipoglicemia) şi diabetul - pot provoca leşin, mai ales dacă mecanismele compen¬satorii sunt de asemenea afectate.
Anumite medicamente pot provoca lipotimie. Această categorie include multe din medicamentele folosite pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală sau insuficienţa cardiacă. Dozele din aceste medicamente trebuie ajustate cu grijă pentru a evita scăderea prea accentuată a tensiunii arteriale.

Simptome şi semne

Ameţeala sau zăpăceala pot preceda leşinul mai ales dacă persoana respectivă stă în picioare. Când persoana cade, tensiunea arterială creşte în special deoarece persoana este întinsă la orizontală (şi astfel sângele poate curge către creier fără să mai fie necesară învingerea forţei gravitaţionale) şi adeseori cauza care a produs leşinul a trecut. Dacă însă pefsoana se ridică prea repede, lipotimia se poate produce din nou.
Când cauza care a condus la lipotimie este reprezentată de tulburări de ritm, leşinul apare şi dispare brusc. Uneori persoana resimte palpitaţii (este conştientă de bătăile cardiace) chiar înainte de a leşina.
Sincopa vaso-vagalâ poate apărea atunci când individul stă jos sau în picioare. Este de obicei precedată de greaţă, de senzaţie de slăbiciune, de căscat, de întunecarea vederii şi de transpiraţii. Pielea poate deveni rece şi umedă. Persoana respectivă devine palidă, frecvenţa cardiacă scade foarte mult şi în final se produce leşinul.
Leşinurile care se instalează gradat, cu simptome premonitorii, şi care dispar de asemenea treptat suge¬rează de obicei modificări ale valorilor anumitor parametri sanguini, cum ar fi scăderea concentraţiei sanguine de glucoză (hipoglicemia) sau reducerea con¬centraţiei sanguine de dioxid de carbon (hipocapnia). Hipocapnia este frecvent precedată de furnicături la nivelul degetelor şi în jurul buzelor.

Diagnostic

Medicii încearcă întotdeauna să afle cauza care conduce la leşin deoarece unele cauze sunt mai grave decât altele. Bolile cardiace - cum ar fi tulburările de ritm, sau îngustările (stenozele) valvei aortice - pot fi fatale. Alte cauze sunt mai puţin grave.
Factorii care îi ajută pe doctori să stabilească diag-nosticul includ circumstanţele în care a apărut leşinul, orice semn de avertizare prezent anterior de producerea lipotimiei, precum şi rapiditatea cu care pacientul îşi revine. Doctorul trebuie de asemenea să ştie dacă paci-entul suferă de alte boli, dacă ia medicamente prescrise de un alt medic sau dacă îşi administrează medicamente care se eliberează fără reţetă medicală.
Dacă leşinul apare în momentul unor situaţii de stres sau dacă este precedat de simptomele unei sincope vaso-vagale (cum ar fi greaţă, transpiraţii, tegumente reci, umede şi palide), atunci lipotimia nu este de obicei gravă şi măsurile diagnostice şi de tratament extensive sunt rareori necesare.
Doctorii se confruntă frecvent cu leşinuri isterice, care nu sunt leşinuri adevărate. în cazul leşinurilor isterice persoana doar pare să fie inconştientă. Frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială sunt normale şi falsul pacient nu este transpirat sau palid.

Electrocardiograma (ECG) - care înregistrează activi-tatea electrică a inimii - poate detecta o boală cardiacă preexistentă. Uneori este nevoie de efectuarea unei ECG continue pentru a determina cauza leşinului. Pentru aceasta persoana poartă un dispozitiv cu baterie (monitor Holter). Acesta înregistrează activitatea electrică a inimii timp de 24 de ore sau mai mult, în timp ce persoana este angrenată în activitatea zilnică normală A. Dacă un ritm cardiac anormal coincide cu un episod de lipotimie, acesta este probabil (dar nu neapărat) cauza leşinului.
Alte investigaţii, cum ar fi ecocardiografia (în timpul căreia se folosesc ultrasunete pentru a se obţine o imagine a cordului) ■, pot stabili dacă există o anomalie structurală sau funcţională a inimii. Analizele sanguine arată dacă persoana are hipoglicemie sau anemie.

Pierderea stării de conştienţă din cauza convulsiilor   este diferită de leşin, deoarece cauzele.şi tratamentul sunt diferite. Pentru a le diferenţia medicul poate folosi electroencefalograma (EEG), care înregistrează activitatea electrică a creierului #. De asemenea, după o criză con-vulsivă recuperarea este mult mai lentă şi pacientul prezintă moleşeală, iar durata crizei depăşeşte de obicei 10 minute.
Pentru a confirma cauza medicii pot încerca să recreeze un episod de leşin în condiţii sigure. De exemplu, pacientul poate fi rugat să respire frecvent şi adânc. Sau în timp ce se monitorizează bătăile cardiace cu ajutorul electrocardiografului (ECG) medicul poate comprima uşor sinusul carotidian (o parte a arterei carotide interne care conţine receptori cu rol în reglarea tensiunii arte¬riale). Masajul sinusului carotidian creşte temporar presiunea locală, astfel încât organismul consideră că tensiunea arterială este crescută în tot organismul. Sinusul transmite apoi semnale către creier pentru a scădea tensiunea arterială şi poate apărea senzaţia de leşin sau chiar leşinul.
Testul cu masa înclinată ♦ este de obicei realizat cu scopul de a găsi cauza leşinului. Persoana este întinsă şi fixată cu ajutorul unor curele pe o masă motorizată care se mişcă apoi din poziţie orizontală într-o poziţie aproape verticală. Poziţia este menţinută aproximativ 45 de minute. Tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă sunt monitorizate permanent în timpul testului. Dacă tensiunea arterială nu scade persoanei i se administrează izoproterenol (un medicament care stimulează inima) şi testul se repetă. Folosirea acestui medicament face ca acest test să fie mai sensibil.

Tratament

De obicei faptul că persoana stă întinsă face ca starea ei de conştienţă să revină. Ridicarea picioarelor poate grăbi revenirea stării de conştienţă, crescând fluxul sanguin către inimă şi către creier. Dacă persoana se ridică prea brusc sau este sprijinită sau transportată într-o poziţie greşită, poate apărea un alt episod de leşin. Deci pacientul ar trebui să rămână întins până îşi revine complet.
Frecvenţa cardiacă prea scăzută poate fi tratată prin implantarea unui pacemaker, adică a unui dispozitiv elec-tric care stimulează cordul să se contracte A. Frecvenţa cardiacă prea rapidă poate fi încetinită folosind medica-mente ca beta-blocante (atenolol sau metoprolol). Dacă frecvenţa cardiacă este neregulată se poate implanta un defibrilator pentru a se restabili ritmul cardiac normal ■. Pentru aite cauze de leşin - cum'ar fi hipoglicemia sau anemia - există tratamente specifice. Dacă volumul sanguin este prea scăzut se pot administra lichide pe cale intravenoasă. în cazul bolilor valvulare trebuie luată în considerare intervenţia chirurgicală.