EVALUAREA FUNCŢIEI PULMONARE

Evaluarea funcţiei pulmonare în cazul bolilor pulmonare are rolul de a oferi informaţii despre cât de bine funcţionează plămânii. Fiecare test efectuat evaluează un alt aspect al funcţiei pulmonare.
Cu ajutorul unui grup de teste, denumite teste func-ţionale pulmonare, se măsoară ce volum de aer poate fi conţinut în plămâni, modul în care aerai pătrunde şi este eliminat din plămâni şi modul în care se realizează transferai de oxigen şi de dioxid de carbon. Aceste teste sunt mai potrivite pentru identificarea tipului şi gravităţii bolilor pulmonare şi mai puţin pentru a stabili care este • cauza exactă a problemelor. Testele sunt folosite pentru diagnosticarea Unor boli, inclusiv a astmului. Testele funcţionale pulmonare includ măsurarea volumelor şi a fluxurilor pulmonare, evaluarea relaţiei flux-volum, măsurarea forţei muşchilor respiratori şi măsurarea capacităţii de difuziune.
Măsurarea volumului pulmonar şi a fluxului aerian. Evaluarea bolilor pulmonare implică adeseori măsurarea volumului de aer care poate fi introdus în plămâni, precum şi viteza cu care acest aer poate fi expirat. Aceste măsurători se efectuează cu ajutorul unui spirometru, care este alcătuit dintre piesă bucală şi un tub conectat la un dispozitiv de înregistrare. Pacientul inspiră profund, apoi expiră puternic şi cât mai repede în tub, iar în acest timp se efectuează măsurătorile. Sunt înregistrate şi analizate volumul de aer inspirat sau expirat şi durata fiecărei respiraţii. Adeseori testele sunt repetate după ce pacientul primeşte un medicamentcare produce dilataţia căilor respiratorii (un agent bronhodilatator).
Un dispozitiv simplu care măsoară viteza cu care aerul este expirat este fluxmetrul (peak flowmetrul). După o inspiraţie profundă, pacientul suflă cât mai puternic într-un dispozitiv de mici dimensiuni. Acest dispozitiv îi ajută pe cei care au astm sau alte boli pulmonare să îşi monitorizeze singuri la domiciliu gravitatea bolii şi eficacitatea tratamentului.
Măsurarea volumului pulmonar reflectă rigiditatea sau elasticitatea plămânilor şi a cutiei toracice, precum şi forţa muşchilor respiratori. Valorile sunt anormal de mici în afecţiuni de tipul fibrozei pulmonare, curbării coloanei vertebrale (scolioză) şi în diverse boli neuro- musculare care se asociază cu scăderea forţei diafrag¬mului şi a celorlalţi muşchi respiratori, cum ar fi mias- tenia gravis A şi sindromul Guillain-Barre ■.
Măsurătorile fluxului aerian reflectă gradul de îngustare sau obstrucţie a căilor aeriene. Valorile sunt anormale în bolile obstructive, cum ar fi bronşita, emfizemul şi astmul.
Evaluarea relaţiei flux-volum. Majoritatea spiro- metrelor de ultimă generaţie afişează în mod continuu volumul pulmonar şi fluxul aerian în timpul unei manevre de respiraţie forţată. Raportul între fluxul aerian şi volumul pulmonar este deosebit de util în identificarea bolilor care se asociază cu obstrucţie laringiană sau traheala.
Evaluarea forţei muşchilor respiratori. Forţa muş-chilor respiratori poate fi măsurată rugând pacientul să inspire forţat şi să expire forţat într-un instrument de măsură a presiunii. în cazul unei boli care produce scăde-rea forţei musculare, cum ar fi distrofia musculară, respiraţia este mai dificilă si se înregistrează presiuni scăzuta atât în timpul irespiraţiei, cât şi în timpul expiraţiei. Acest test ajută şi la determinarea momentului în care un pacient ventilat mecanic va fi capabil -să respire independent atunci când este decuplat dela aparat.
Măsurarea capacităţii de difuziune. Cu ajutorul unui test de măsurare a capacităţii de difuziune se poate estima cât de eficient este transferat oxigenul din alveole în fluxul sanguin. Deoarece capacitatea de difuziune a oxigenului este dificil de măsurat în mod direct, pacientul inspiră o cantitate mică de monoxid de carbon, îţi ţine respiraţia timp de 10 secunde şi apoi expiră într-un dispozitiv care detectează monoxidul de carbon.
Dacă testul indică faptul că absorbţia monoxidului de carbon este deficitară, atunci nici transferul de oxigen între alveole şi fluxul sanguin nu se va realiza în mod normal. Capacitatea de difuziune este anormală la pacienţii cu fibroză pulmonară, cu emfizern şi cu boli care afectează vasele sanguine pulmonare.