Disfuncţiile pacemakemlui

Disfuncţiile pacemakemlui cardiac (nodul sinusal sau sinoatrial) se manifestă printr-un ritm cardiac persistent lent (bradicardie sinusală) sau prin încetarea completă a activităţii de pacemaker (oprirea sinusală). Când activitatea nodului sinusal încetează de obicei o altă zonă a inimii preia funcţia de pacemaker cardiac. Această zonă se numeşte pacemaker de scăpare şi poate fi localizată mai jos la nivelul atriului, la nivelul nodului atrioventricular, în sistemul de conducere, sau chiar la nivelul ventriculilor.
Toate tipurile de disfuncţii ale nodului sinusal sunt mai frecvente la persoanele vârstnice, Unele medicamente, precum şi hipofuncţia glandei tiroide (hipotiroidismul), pot produce disfuncţii ale nodului sinusal. Totuşi cauza este de cele mai multe ori necunoscută, în aceste situaţii afecţiunea este denumită boală de nod sinusal.
Un subtip important al bolii de nod sinusal este sindromul bradicardie-tahicardie, în care perioade de ritm cardiac lent (bradicardie) alternează cu perioade de aritmii atriale rapide (tahicardie), cum ar fi fibrilaţia atrială sau flutterul atrial.

Simptome şi diagnostic
Multe tipuri de disfuncţii sinusale sunt asimptomatice. Persistenţa unei frecvenţe cardiace prea scăzute produce de obicei stare de slăbiciune şi oboseală. Pacientul poate leşina dacă frecvenţa devine prea mică. O frecvenţă car-diacă mai rapidă poate fi percepută de pacient sub forma palpitaţiilor. Atunci când aritmia rapidă se opreşte pacien-tul poate leşina dacă pacemakerul nu restabileşte ritmul cardiac normal.
Dacă pulsul este slab (mai ales dacă este şi neregulat), dacă este variabil în absenţa unor modificări ale activităţii persoanei respective, sau dacă nu creşte în timpul efortului, atunci există indicaţii că persoana respectivă poate avea o disfuncţie a nodului sinusal. Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomelor şi a rezultatelor electrocardi ograf iei A, mai ales atunci când ritmul cardiac este înregistrat cu ajutorul unui monitor Holter timp de 24 de ore.	"
Tratament
Persoanelor simptomatice li se implantează de obicei un pacemaker artificial cu scopul de a accelera frecvenţa cardiacă. Dacă uneori frecvenţa cardiacă este prea mare poate fi necesară administrarea de medicamente pentru scăderea acesteia (cum ar fi beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu) ■.