Cancerul renal

Cancerul renal reprezintă aproximativ 2-3% din cancerele prezente la adulţi, afectând de două ori mai mulţi bărbaţi decât femei. Fumătorii au un risc de aproximativ două ori mai mare de a face cancer renal în comparaţie cu nefumătorii. Alţi factori de risc includ expunerea la substanţe chimice toxice şi obezitatea. Din motive necunoscute, între 1975 şi 1995 incidenţa cancerelor renale a crescut de la 2% la 4% pe an.
Persoanele afectate au de obicei vârsta cuprinsă între 50 şi 70 de ani.
Majoritatea tumorilor renale solide sunt maligne. însă cele care conţin lichid (chisturile) sunt de obicei benigne. Aproape toate neoplasmele sunt carcinoame. Un alt tip de cancer renal, tumora Wilms', apare la copii A.

Simptome şi diagnostic

De obicei primul simptom care apare este reprezentat de prezenţa sângelui în urină, însă cantitatea de sânge poate fi atât de mică încât să nu poată fi detectată decât la microscop. Pe de altă parte, urina poate avea o culoare roşie francă. Al doilea simptom ca frecvenţă este durerea în flanc (regiunea dintre coaste şi bazin), urmat de febră şi scădere ponderală. Uneori cancerul renal este depistat pentru prima dată atunci când medicul palpează o formaţiune tumorală sau o proeminenţă intraabdo- minală, sau în timpul investigaţiilor efectuate pentru o altă problemă, cum ar fi hipertensiunea arterială. Când cancerul interferă cu aportul sanguin către o regiune renală sau către tot rinichiul, în sânge este eliberată o enzimă denumită renină, care produce creşterea presiunii sanguine.
Numărul globulelor roşii poate creşte foarte mult, cu apariţia policitemiei secundare, deoarece concentraţia hormonului eritropoietină (produs de rinichiul afectat sau chiar de celulele tumorale) stimulează producţia de globule roşii la nivelul măduvei osoase. Invers, cancerul renal poate conduce la scăderea numărului ,de globule roşii din cauza sângerării în tractul urinar. Unele persoane prezintă creşterea importantă a calciului sanguin (hipercalcemie).

Când medicii suspectează prezenţa cancerului renal, aceştia pot folosi pentru a confirma diagnosticul urogra- fia intravenoasă, ecografia, sau tomografia computerizată (CT). Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) poate fi utilizată pentru a se obţine mai multe informaţii despre răspândirea cancerului la structurile de vecinătate, inclusiv la nivelul venelor. Când este descoperită o formaţiune tumorală plină cu lichid (chist), se poate extrage lichid cu ajutorul unui ac pentru a se determina dacă tumora este malignă.