Infarctul miocardic

Simptome şi semne

Aproximativ două treimi din pacienţii care au suferit un infarct miocardic au resimţit durere toracică intermi-tentă (angină) A, dispnee, fatigabilitate, cu câteva zile sau săptămâni înaintea acestui episod. Episoadele dureroase pot deveni mai frecvente şi pot apărea la eforturi din ce în ce mai mici. Această schimbare a caracte¬risticilor durerii toracice (angina instabilă) ■ poate culmina cu un infarct miocardic.
De obicei cel mai uşor de recunoscut simptom al unui infarct miocardic este durerea specifică - este situată în regiunea centrală a toracelui şi poate iradia la nivelul spatelui, mandibulei, sau la nivelul braţului stâng. Mai puţin frecvent durerea iradiază pe mâna dreaptă. Durerea poate apărea în una sau mai multe din aceste locuri sau poate chiar să fie absentă. Durerea din infarctul miocardic este similară cu durerea anginoasă, dar de obicei este mai severă, durează mai mult şi nu este ameliorată de repaus sau de administrarea de nitroglicerină. Mai rar durerea este resimţită la nivelul abdomenului şi poate fi confundată uşor cu o indigestie, mai ales deoarece vărsătura amelio¬rează uneori temporar şi parţial simptomele.
Aproximativ o treime din pacienţii care suferă un infarct miocardic nu au durere toracică. Femeile, per-soanele de culoare, pacienţii cu vârsta de peste 75 de ani, cei cu insuficienţă cardiacă, cu diabet, sau cei cu un accident vascular cerebral în rt cederte, "u risc crescut de a dezvolta acest tip ae infarct.
Alte simptome includ: o stare de leşin, transpiraţii abundente, instalate brusc, greaţă, dispnee, bătăi cardiace puternice.

Tulburări de ritm (aritmii) apar la mai mult de 90% din pacienţii cu infarct miocardic. Imediat şi în zilele imediat următoare infarctului de miocard tulburările de ritm reprezintă una din cauzele principale pentru care inima nu mai poate pompa "ânjrein mod corespunzăTor. Tulburările de ritm cu originea m ventriculi (aritmiile ventriculare) pot interfera mult cu funcţia de pompă cardiacă, sau chiar pot opri inima să mai bată (stop cardiac). Poate apărea asdel pierderea cunoştinţei sau chiar decesul. Uneori pierderea conştientei este primul simptom al infarctului miocardic.
în timpul infarctului miocardic pacientul poate deveni neliniştit, transpirat şi anxios şi poate resimţi un sen-timent de moarte iminentă. Buzele, mâinile şi picioarele pot deveni cianotice.
Persoanele în vârstă pot avea simptome neobişnuite. La cei mai mulţi astfel de pacienţi simptomul dominant este lipsa de aer. Acuzele se aseamănă cu cele asociate unei afecţiuni gastrice sau unui accident vascular cerebral. Pacienţii vârstnici pot deveni dezorientaţi. Cu toate acestea, aproximativ două treimi din pacienţii vârstnici au dureri toracice, la fel ca şi pacienţii mai tineri. Persoa¬nelor vârstnice, mai ales celor de sex feminin, le trebuie mai mult timp decât pacienţilor mai tineri să conştien¬tizeze că sunt bolnave sau să apeleze la serviciile medicale.
în ciuda acestor simptome posibile, mai mult de una din cinci persoane care suferă de infarct miocardic prezintă numai simptome minime sau chiar nici un simptom. Un astfel de infarct silenţios poate fi diagnos-ticat numai atunci când ia un moment ulterior se efectuează de rutină o electrocardiogramă.
în timpul primelor ore.după infarct se pot asculta cu ajutorai stetoscopului sufluri cardiace şi alte zgomote cardiace supraadăugate.

Complicaţii
Capacitatea inimii de a pompa sânge după un infarct miocardic depinde de întinderea şi de localizarea ţesutului afectat sau mort (necrozat). Ţesutul mort este înlocuit cu ţesut cicatricial, care nu are funcţie contractilă. Deoarece fiecare arteră coronară irigă o anumită regiune a inimii, localizarea afectării f»ste determinată de care arteră coronară este blocată. Daca este afectat mai mult de jumătate din ţesutul cardiac, sau daca acesta moare, inima nu mai poate funcţiona şi apar consecinţe grave