Sindromul Reiter

Diagnostic şi tratament

Medicul suspectează sindromul Reiter pe baza asocierii simptomelor articulare, genitale, urinare şi tegumentare. Din cauza faptului că acestea pot să nu apară simultan, stabilirea diagnosticului poate fi întârziată timp de câteva luni. Nu sunt disponibile analize simple de laborator cu ajutorul cărora să poată fi confirmat diagnosticul, însă frecvent se efectuează radiografii pentru a e. alua starea articulaţiilor Cu ajutorul unui tampon se poite pre^va în vederea testării o mostră din lichidul cu<- st scutge prin uretră; alte metode sunt prelevarea une, cantităţi reduce ^e hchid articular sau efectuarea unei biops'i articulau, (pelevarea unei mostre de ţesut î«i şederea 'xaminuu la incroscop) pentru a se încerca identificarea agerului infecţios care a declanşat sindromul.

Atunci când boala afectează organele genitale şi tractul urinar se admimstreaza antibiotice pentru tratarea infecţie, însă succesul tratamentului nu este garantat şi durata optimă a acestuia, nu este cunoscută.
Inflamaţia articulară se tratează de obicei cu un antiinflamator nesteroidian (AINS) A. Ca şi în artrita reumatoidă, se poate administra sulfasalazină sau metotrexat (un medicament imunosupresor). Corticosteroizii nu se administrează de obicei pe cale orală, ci prin injectare directă în articulaţia inflamată, contribuind uneori la ameliorarea simptomelor.