Hematoamele subdurale

Aceste hematoame sunt cauzate de sângerare din vene de anastomoză localizate între straturile extern şi mijlociu care acoperă, creierul (meningele).

Hematoamele subdurale pot fi acute, subâcute sau cronice. Hemoragia rapidă care se produce după un traumatism cranian sever poate determina apariţia unui hematom subdural acut, cu simptome care debutează imediat, sau a unui hematom subdural subacut, în care simptomele se dezvoltă în decurs de câteva ore. Hema¬toamele subdurale cronice sunt cauzate de un trauma¬tism cranian mai puţin sever, în care hemoragia începe mai lent, iar simptomele se dezvoltă în decurs de zile, săptămâni sau chiar luni. Simptomele apar tardiv deoarece hematoamele subdurale cronice se măresc de obicei foarte lent.

Hematoamele subdurale cronice sunt mai frecvente la persoanele cu alcoolism şi la vârstnici.

La vârstnici dimensiunile creierului se reduc puţin, astfel încât venele sunt întinse şi devin mai predispuse la rupere în caz de traumatisme, chiar şi în cazul celor uşoare. De asemenea, hemoragia este de obicei mai prelungită deoarece persoanele în vârstă se vindecă mai lent. După ce sângele este resorbit dintr-un hematom. este posibil ca creierul să nu revină la dimen¬siunile iniţiale la fel de bine cum se întâmplă la tineri. Ca urmare, poate să rămână un spaţiu plin cu lichid (higrom). Higromul se poate reumple cu sânge sau se poate mări deoarece vasele mici se rup şi cauzează hemoragii repetate.

Simptomele pot include dureri de cap persistente, somnolenţă fluctuantă, confuzie, tulburări de memorie,
paralizie în partea opusă a corpului, precum şi alte simptome care depind de localizarea leziunilor cerebrale 3T.
la sugari un hematom subdural poate cauza creşterea dimensiunilor capului (la fel ca şi în hidrocefalie), deoarece craniul este moale şi se poate destinde. Ca urmare, la aceştia presiunea intracraniană creşte mai puţin decât la copiii mai mari şi la adulţi.

Hematoamele subdurale cronice sunt mai dificil de diagnosticat din cauza duratei de timp dintre trauma¬tism şi apariţia simptomelor. însă RMN sau TC pot detecta atât hematoamele subdurale cronice, cât şi hematoamele subdurale acute.

Adeseori, hematoamele subdurale de mici dimensiuni se resoarbe spontan. Dacă un hematom subdural este mare şi cauzează simptome cum ar fi dureri de cap persistente, somnolenţă variabilă, confuzie, tulburări de memorie şi paralizie de partea opusă a corpului, acesta este de obicei drenat chirargical prin practicarea unei mici incizii în cutia craniană. în timpul intervenţiei chirurg,Cl'' -c 'i.iioduce d<- obc.'i un tu" de dren care se lasă P"~ ">î-ip oe câteva al- Jeoart <1 hematoamele subduxak pot fi recurente. Pacientul este supravegheat îndeap'ODr^ pentru a se depista eventualele recurenţe. La sjgs1'" maicii drenează de obicei hematomul cel put® fL> Jl t>/e estetice (dacă nu există şi alte justificări).

Numai aproximativ 50% din pacienţii care sunt trataţi pentru un hematom subdural acut de mari dimensiuni supravieţuiesc. Persoanele tratate pentru hematoame subdurale cronice de obicei prezintă ameliorări sau starea lor nu se mai agravează.