Sindromul nefritic

Diagnostic

Medicii investighează posibilitatea existenţei sindromului nefritic acut la persoanele care prezintă simptome ale bolii după ce au avut o infecţie strepto-cocică faringiană sau o altă infecţie şi la care analizele de laborator indică existenţa disfuncţiei renale. Analizele de laborator arată prezenţa unor cantităţi variabile de proteine şi celule sanguine în urină şi creşterea nivelului sanguin de uree şi creatinină (produşi finali de metabo-lism).
La persoanele cu glomerulonefrită rapid progresivă, la analiza microscopică a urinei se vizualizează aproape întotdeauna aglomerări de proteine (cilindrii) şi globule albe sau roşii, iar analizele sanguine detectează prezenţa anemiei şi frecvent creşterea numărului de globule albe. Când se suspectează prezenţa sindromului nefritic, pentru confirmarea diagnosticului, identificarea cauzei, stabi¬lirea gradului de fibroză şi a potenţialului de reversibilitate, se realizează de obicei o biopsie renală.

Pentru identificarea cauzei sindromului nefritic sunt utile uneori diferite teste suplimentare. De exemplu, un exudat faringian oferă uneori dovada unei infecţii strepto-cocice. Nivelul sanguin al anticorpilor antistreptococici poate fi mai mare decât în mod normal sau poate creşte progresiv în decurs de câteva săptămâni. Sindromul nefritic acut apărut după un alt tip de infecţie decât cea streptococică f aringiană este de obicei mai uşor de diag-nosticat, deoarece simptomelefiebutează în timp ce manifestările infecţiei sunt încă prezente. Hemoculturile şi analizele sanguine ajutăla identificarea organismelor care produc aceste infecţii şi uneori sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului.

Sindromul nefritic cronic se instalează treptat, astfel încât medicul nu poate stabili cu precizie momentul debutului acestuia. Poate fi descoperit când analiza urinară efectuată în cursul unui examen medical de rutină identifică prezenţa de proteine şi celule sanguine la o persoană care se simte bine, are funcţie renală normală şi este asimptomatică. Cea mai bună modalitate de a diferenţia sindromul nefritic cronic de alte boli renale este efectuarea unei biopsii renale. însă biopsia se practică rareori în stadiile avansate ale bolii, când dimensiunile rinichilor s-au redus şi la nivelul acestora s-a depus mult ţesut fibros, deoarece rareori se obţin informaţii specifice despre cauza bolii.