Cancerul tiroidian

Cauza cancerului tiroidian este necunoscută, însă glanda tiroidă este foarte sensibilă la radiaţii. Este mai frecvenţ la persoanele care au făcut radioterapie în regiunea capului, gâtului, sau toracică, de obicei pentru afecţiuni benigne, în timpul copilăriei (deşi radioterapia nu se mai foloseşte în prezent pentru tratarea leziunilor benigne).
Cancerul tiroidian nu determină mărirea volumului întregii glande tiroide, ci conduce la apariţia de mici proeminenţe (noduli) intraglandulare. însă majoritatea nodulilor tiroidieni nu sunt maligni. Riscul de cancer este crescut în special dacă apare un singur nodul, care este solid (nu plin eu lichid - chist), nu produce o cantitate mare de hormoni tiroidieni, are consistenţă dură, creşte rapid, sau apare la o persoană de sex masculin.

Primul semn de cancer tiroidian constă în prezenţa unei proeminenţe nedureroase la nivelul gâtului. în cazul depistării unui nodul tiroidian, medicii efectuează mai multe teste. Primul test constă ie obicei în măsurarea nivelului sanguin al hormonului stimulator tiroidian (TSH), pentru a determina dacă pacientul prezintă sau nu hipertiroidism. Dacă nivelul TSH este scăzut, cu ajutorul unei scintigrame tiroidiene se determină dacă nodului produce hormoni tiroidieni. Ecografia este mai puţin utilă, însă poate fi efectuată pentru a stabili dacă nodului este solid sau plin cu lichid, sau dacă sunt prezenţi mai mulţi noduli.

De obicei se efectuează o biopsie cu ac fin, prin care cu ajutorul unui ac subţire se prelevă o mostră tisulară din nodul, care Ulterior este analizată la microscop. Această procedură este aproape întotdeauna nedureroasă, se poate efectua în ambulatoriu şi implică efectuarea anesteziei locale şi introducerea acului sub ghidaj ecografic.
Cancerul poate avea ca punct de plecare oricare dintre tipurile de celule prezente în glanda tiroidă.	.
Cancerul papilar este cel mai frecvent tip, reprezentând 60-70% din toate cancerele tiroidiene. Femeile sunt afectate de 2-3 ori mai frecvent decât bărbaţii. Cancerul papilar este mai des întâlnit la tineri, însă la persoanele în vârstă are creştere şi răspândire mai rapide. Indivizii care eu efectuat radioterapie în zona gâtului, de obicei pentru o afecţiune benignă (în copilărie), sau pentru un alt tip de cancer (la vârsta adultă) au risc crescut de a face cancer papilar.

Cancerul papilar se dezvoltă în glanda tiroidă, însă uneori se răspândeşte (metastazează) către ganglionii limfatici din vecinătate. în absenţa tratamentului, cancerul papilar se răspândeşte în regiuni din organism aflate la distanţă mai mare.

Cancerul papilar este aproape întotdeauna vindecabil. Nodulii cu diametrul mai mic de 2 centimetri sunt extirpaţi împreună cu ţesutul tiroidian care îi înconjoară, deşi unii specialişti recomandă extirparea întregii glande tiroide. în cazul nodulilor mai mari, glanda tiroidă este extirpată parţial sau în totalitate. Se administrează de obicei iod radioactiv, pentru a distruge ţesutul tiroidian sau malign restant. De asemenea, se administrează doze mari de hormoni tiroidieni, cu scopul de a inhiba creşterea ţ esutului tiroidian rămas.

Cancerul folicular reprezintă aproximativ 15% din toate cancerele tiroidiene şi este întâlnit de obicei la persoane vârstnice. Şi acest tip de cancer este mai frecvent la femei decât la bărbaţi.
Este mult mai agresiv decât cancerul papilar şi tinde să se răspândească (să metastazeze) prin fluxul sanguin, astfel încât celulele canceroase pot ajunge în diferite regiuni ale corpului. Tratamentul constă în extirparea chirurgicală a unei porţiuni cât mai mari din glanda tiroidă şi în distrugerea ţesutului tiroidian restant, inclusiv a metastazelor, prin administrarea de iod radioactiv. Este frecvent vindecabil, însă într-o măsură mai mică decât cancerul papilar.
Cancerul anaplazic reprezintă sub 5% din cancerele tiroidiene şi este întâlnit de obicei la femeile vârstnice. Acest tip de cancer creşte foarte rapid şi de obicei determină apariţia unei formaţiuni tumorale mari la nivelul gâtului. De asemenea, riscul de răspândire în organism este crescut.

Aproximativ 80% din persoanele cu cancer anaplazic decedează în decurs de 1 an, chiar şi cu tratament. însă tratamentul prin chimioterapie şi radioterapie, aplicate înainte şi după intervenţia chirurgicală, poate conduce uneori la vindecare. Administrarea de iod radioactiv nu este utilă în acest tip de cancer.
Cancerul medular are ca punct de plecare alt tip de celule tiroidiene decât cele care produc hormoni tiroidieni. Este vorba de celulele C, care în mod normal sunt distribuite difuz în structura glandulară şi secretă hormonul calcitonina. Acest cancer produce cantităţi excesive de calcitonină. Deoarece cancerul tiroidian medular poate produce şi alţi hormoni, de obicei simptomele sunt neobişnuite.

Acest cancer se răspândeşte (metastazează) de obicei prin vasele limfatice, invadând ganglionii limfatici şi prin sânge, ajungând la ficat, plămâni şi oase. Cancerul medular poate să apară împreună cu alte tipuri de cancere endocrine, în cadrul unei afecţiuni denumite sindromul neoplaziilor endocrine multiple A -
Tratamentul impune extirparea chirurgicală a glandei tiroide. Pot fi necesare intervenţii chirurgicale suplimentare pentru a determina dacă neoplasmul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici. Peste două treimi din persoanele la care cancerul medular apare în contextul sindromului neoplaziilor endocrine multiple se vindecă. Când cancerul tiroidian medular apare singur, şansele de supravieţuire sunt mai puţin bune.