Schizofrenia

Tratament

Scopurile generale ale tratamentului simt reducerea severităţii simptomelor psihotice, prevenirea recurenţei episoadelor simptomatice şi a deteriorării funcţionale asociate şi asigurarea unui suport adecvat, astfel încât pacienţii să poată funcţiona la cel mai înalt nivel posibil. Principalele trei componente ale tratamentului sunt medicamentele antipsihotice, activităţile de reabilitare şi suport comunitar şi psihoterapia.
Medicamentele antipsihotice. Medicamentele pot fi eficace în diminuarea sau eliminarea completă a simptomelor, cum ar fi iluziile, halucinaţiile şi tulbură¬rile de gândire. După dispariţia manifestărilor imediate, continuarea tratamentului cu antipsihotice reduce substanţ ial probabilitatea recurenţ elor.

Din nefericire, medicamentele antipsihotice au efecte secundare semnificative, care includ sedare, rigiditate musculară, tremor, câştig ponderal şi agitaţie. De asemenea, pot determina dischinezie tardivă, o boală manifestată prin mişcări involuntare, de obicei carac¬terizată prin strâmbarea buzelor şi a limbii, sau prin contorsionări ale membrelor. Dischinezia tardivă poate persista chiar şi după întreruperea tratamentului. în aceste situaţii, dischinezia tardivă nu are niciun tratament eficace. Un alt efect secundar, care este rar, insă potenţial fatal, este reprezentat de sindromul neuroleptic malign, care se caracterizează prin rigiditate musculară, febră, hipertensiune arterială şi alterarea funcţiilor mintale (de exemplu, confuzie şi letargie).