HIPERKALIEMIA

In caz de hiperkaliemie, concentraţia sanguină a potasiului este prea mare. Hiperkaliemia apare de obicei atunci când excreţia renală de potasiu este insuficientă. Probabil cea mai comună cauză de hiperkaliemie uşoară este tratamentul cu medicamente care reduc fluxul sanguin renal sau care împiedică excreţia renală normală de potasiu. Aceste medicamente sunt triamterenul, spironolactona şi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Hiperkaliemia poate fi cauzată şi de boala Addison,'în care glandele suprarenale produc cantităţi insuficiente de aldosteron, un hormon ce stimulează excreţia renală de potasiu A. Insuficienţa renală poate conduce la hiperkaliemie severă.

Hiperkaliemia poate apărea şi când din celule este eliberată brusc o cantitate masivă de potasiu. Aceasta se poate întâmpla în cazul leziunilor de strivire (care implică distracţia unor mase tisulare întinse), arsurilor, sau supradozelor de cocaină (sub formă de crack). Transferai rapid al potasiului din celule in sânge poate depăşi capacitatea de excreţie a rinichilor, cu apariţia hiperka- liemiei ameninţătoare de viaţă.
Hiperkaliemia uşoară este asimptomatică sau pro¬duce simptome minime. De obicei hiperkaliemia este detectată pentru prima dată în timpul analizelor san¬guine de rutină, sau când medicul observă modificări electrocardiografice. Creşterea kaliemiei este periculoasă. Poate conduce la aritmii cardiace. Când kaliemia este foarte mare, contracţiile cardiace încetează (stop car¬diac).

In cazul hiperkaliemiei uşoare, singurul tratament necesar este reprezentat uneori de reducerea aportului de potasiu sau întreruperea tratamentului cu medica¬mentele care împiedică excreţia renală normală a potasiului. Când rinichii funcţionează normal, se poate administra un diuretic pentru a creşte excreţia potasiului.
în cazul hiperkaliemiei severe, începerea imediată a tratamentului este esenţială. Se administrează pe cale orală sau sub formă de clismă o răşină care absoarbe potasiul din tractul digestiv şi ajută la eliminarea acestuia odată cu materiile fecale. Se poate induce diareea, astfel încât răşina respectivă, încărcată cu potasiu, să fie eliminată rapid.

Când este necesar un tratament mai rapid, pacientul poate primi o soluţie intravenoasă care conţine calciu, glucoză, sau insulină. Calciul ajută la protejarea inimii de efectele hiperkaliemiei, însă nu afectează în mod direct concentraţia sanguină a potasiului. Aceste efect protector durează numai câteva minute. Glucoza şi insulina stimulează transferul potasiului din sânge în celule, reducând astfel kaliemia. Dacă aceste măsuri nu dau rezultate sau dacă pacientul are insuficienţă renală, pentru îndepărtarea potasiului în exces este necesară dializa.