Cancerul ovarian

Simptome şi diagnostic

Cancerul ovarian determină mărirea ovarului afectat. La femeile tinere hipertrofia ovariană este cauzată de cele mai multe ori de apariţia unei structuri saciforme pline cu fluid (chist). însă, după menopauză, mărirea unui ovar este adeseori un semn de cancer ovarian.

Multe femei sunt asimptomatice până în stadiile avansate ale cancerului. Prima manifestare poate fi disconfortul vag resimţit la nivelul abdomenului inferior, similar indigestiei. Alte simptome sunt balonarea, pierderea apetitului (din cauza comprimării stomacului), distensia abdominală dureroasă prin acumularea intestinală de gaze şi durerile lombare. Cancerul ovarian cauzează numai rareori sângerare vaginală.

In cele din urmă. dimensiunile abdomenului cresc din cauza măririi ovarului afectat sau a acumulării de lichid în cavitatea peritoneală. în această situaţie sunt frecvente durerea pelviană, anemia şi scăderea ponderală. Rareori, celulele germinative sau stromale produc estrogen, care determină hipertrofia mucoasei uterine şi mărirea sâni¬lor. Este posibil ca aceste tumori să producă hormoni sexuali masculini (androgeni), care induc dezvoltarea excesivă a pilozităţii corporale, ori hormoni similari hormonilor tiroidieni, cu apariţia hipertiroidismului.

Diagnosticarea cancerului ovarian în stadiile precoce este dificilă, deoarece simptomele nu apar atunci când tumora este voluminoasă sau s-a răspândit dincolo de ovare, iar multe alte boli mai puţin grave produc simptome similare.
Dacă în timpul examinării fizice medicul depistează un ovar mărit, efectuarea unei ecografii, tomografii computerizate (CT) sau rezonanţe magnetice nucleare ajută la diferenţierea unui chist ovarian de o tumoră. Când diagnosticul de cancer este puţin probabil, femeia este reexaminată la fiecare câteva luni. Dacă se suspectează prezenţa cancerului sau rezultatele investigaţiilor nu, sunt clare, ovarele pot fi examinate pe cale laparoscopică, instrumentul fiind introdus în cavitatea abdominală printr-o mică incizie practicată imediat inferior de ombilic. De asemenea, pe cale laparoscopică se pot obţine mostre tisulare care se analizează microscopic. în plus, se fac analize sanguine pentru măsurarea concentraţiilor unor substanţe care ar putea indica prezenţa cancerului (markeri tumorali), cum este antigenul 125 al cancerului (CA 125). Creşterea concentraţiei unui marker nu confirmă diagnosticul de cancer, însă în asociere cu alte informaţii ajută la stabilirea acestui diagnostic.

Lichidul acumulat în cavitatea abdominală poate fi extras (aspirat) cu ajutorul unui ac, fiind ulterior testat pentru a se vedea dacă în el există sau nu celule canceroase.