Simptome şi metode de diagnosticare a bolilor cardiovasculare


Bolile care afectează inima şi vasele de sânge se numesc boli cardiovasculare. Acestea sunt de obicei împărţite în afecţiuni ale cordului şi afecţiuni ale vaselor de sânge. Bolile cordului afectează inima şi vasele care vascularizează miocardul. Bolile vaselor periferice includ afecţiuni ale vaselor de la nivelul braţelor, membrelor inferioare, trunchiului (cu excepţia celor care vascu-larizează inima). Afecţiunile arterelor care vascularizează creierul sunt denumite boli cerebrovasculare (cum ar fi accidentul vascular cerebral) ■.

Simptome

Nu există niciun simptom care să indice în mod cert existenţa unei boli cardiace, dar anumite simptome sugerează posibilitatea unei astfel de boli. iar mai multe simptome asociate fac ca diagnosticul sâ fie aproape sigur. Medicul identifică simptomele discutând cu pacientul pentru a afla Lioricul medical d acestuia şi realizând examenul fizic. Adeseori pentru confirmai ta diagnosticului sunt necesare diverge investigaţii paraclimce. Câteodată însă bolile cardiace (chiar severe) pot să nu producă simptome până ajung in stadiul terminal. Controalele de rutină sau o vizita la doctor pentru alte motive pot dezvălui o boală care nu se manifestase prin nici un simptom. Câteodată n .edicii efectuează teste screening pentru bolue de mima, chiar şi atunci când nu există manifestări ale acestora.
Manifestările bolilor cardiace includ un anumit tip de durere, dificultăţi ale respiraţiei (dispnee), fatigabilitate, palpitaţii (perceperea bătăilor inimii cu ritm rar, alert sau neregulat), ameţeli, leşinuri şi edeme ale gambelor, gleznelor sau picioarelor. Totuşi, prezenţa acestor simptome nu înseamnă neapărat că pacientul are o boală cardiacă. De exemplu, durerea toracică poate fi cauzată mai de grabă de afecţiuni respiratorii sau digestive decât de boli cardiace.
Simptomele produse de bolile vaselor periferice diferă în funcţie de localizarea vasului afectat. Acuzele includ durere, dispnee, crampe musculare, oboseală muscu¬lară, ameţeli, umflarea picioarelor, amorţeală, schim¬barea coloraţiei tegumentelor în partea afectată a corpului.

Durerea

Când muşchii nu primesc	it sânge (situaţie
cunoscută sub numele de ischemie), ei nu primesc suficient oxigen. în plus, se acumulează deşeuri celulare - care sunt transportate de sânge de la ţesuturi - şi ca urmare apar crampele musculare.
Un aport inadecvat de sânge către inimă poate produce o senzaţie de constricţie sau de apăsare toracică (angină). însă tipul, localizarea şi intensitatea durerii sau a discon-fortului pot varia foarte mult de la o persoană la alta. Există persoane care deşi au aport sanguin miocardic inadecvat nu prezintă durere. Această situaţie este denumită ischemie silenţioasă.
Un aport inadecvat de sâlige către alţi muşchi, în special către cei de la nivelul gambei, conduce de obicei la apariţia constricţiei şi a durerii în timpul.efortului (claudicaţie),
Inflamaţia sacului care înveleşte inima (pericardita) produce durere care se accentuează, când persoana stă Irfrnsă si se ameliorează când persoana stă ridicată şi ,plecată în faţă. Efortul nu accentuează durerea, care 1 isă se accentuează atunci când pacientul inspiră profund. L lirei ea accentuară de inspiraţiile profunde poate fi de asemenea cauzata de inflamaţia membranei care acoperă plămânii (pleurita).
Bolile care afectează arterele pot produce o durere ascuţită care apare şi dispare foarte rapid şi care poate să nu aibă legătură cu efortul fizic. Durerea produsă de un anevrism (o dilataţie într-o zonă'slabă a peretelui unei artere) sau de disecţia peretelui arterial (separarea starturilor care alcătuiesc peretele unei artere) este bruscă şi foarte intensă. Această durere iradiază frecvent la baza gâtului, între omoplaţi, în spate sau în abdomen, în funcţie de localizarea leziunii.
Valva care desparte atriul stâng de ventriculul stâng (valva mitrală) poate deveni proeminentă în atriul stâng atunci când ventriculul stâng se contractă. Această boală, denumită prolaps de valvă mitrală, poate produce episoade scurte de durere cu caracter de înţepătură. De obicei durerea este localizată sub sânul stâng şi nu are legătură cu poziţia persoanei sau cu efortul fizic.

Respiraţia dificilă (dispneea)

Respiraţia dificilă (dispneea) '< este un simptom frecvent în insuficienţa cardiacă. Ea apare din cauza lichidului care extravazează în spaţiile aeriene ale plămânilor - situaţie cunoscută sub numele de congestie pulmonară sau edem pulmonar. în final acest proces este similar înecului. în stadiile incipiente ale insufi¬cienţei cardiace dispneea poate apărea doar în timpul efortului. Pe măsură ce insuficienţa cardiacă se agravează dispneea apare la eforturi din ce în ce mai mici şi în cele din urmă apare şi în repaus. Respiraţia dificilă apare mai ales în poziţia culcat pentru câ aceasta favorizează extravazarea lichidului în ţesutul pulmonar. Când paci¬entul este ridicat lichidul se adună gravitaţional la baza plămânilor, împiedicând mai puţin r< spiraţia. Dispneea nocturnă reprezintă dificultatea de a respira care apare în timpul nopţii când pacientul cu boală cardiacă este întins în pat; se ameliorează când persoana se ridică şi îşi leagănă picioarele. în plus, persoanele cu dispnee noc¬turnă dorm mai bine pe mai multe perne, deoarece astfel evită poziţia culcată.	■•
Dispneea este întâlnită la persoanele care au boală coronariană ischemică. Apare de obicei în timpul efortului, dar la persoanele cu boală avansată poate apărea şi în timpul eforturilor minime sau chiar în repaus.
Dispneea poate fi prezentă şi în alte boli, cum ar fi bolile plămânilor, ale muşchilor respiratori, sau ale siste-mului nervos, care interferează cu respiraţia. Orice boală care afectează echilibrul fragil dintre aportul de oxigen şi necesarul de oxigen poate cauza dificultăţi respiratorii. De exemplu, In anemie sângele nu poate transporta suficient oxigen deoarece are un conţinut prea scăzut in globule roşii (eritrotite).

Oboseala

Când inima pompează ineficient sângele, aşa cum se întâmplă în insuficienţa cardiacă, fluxul sanguin către rruşclx. poate fi ir suficient în timpul efortului, cu apariţia unei ştiri de slăbiciune şi de oboseală. Simptomele sunt de obicei disciete. Persoanei'.- compensează acest nea 1 uns prin reducerea treptată a intensităţii efortului, sau pun aceste simptome pe seama înaintării în vârstă.

Limitarea activităţii fizice

Bolile de inimă pot limita capacitatea unei persoane de a desfăşura activităţi fizice. O modalitate prin care se poate evalua severitatea bolii cardiace este de a determina cât de limitată este capacitatea de efort. Pentru aceasta doctorul poate folosi sistemul pe clase funcţionale propus de New York Heart Association (NYHA). în boala uşoară (clasa I NYH A) activitatea fizică normală nu este limitată. în afectarea moderată (clasa II) activităţile fizice obişnuite produc simptome, iar în boala moderat-severă (clasa III) simptomele apar după activităţi uşoare. în boala severă (clasa IV) simptomele apar în repaus şi orice activitate fizică le agravează. Totuşi acest sistem nu <-ste infailibil, pentru c 1 boli avansate poi să nu pro¬ducă simptome daca persoana respectivă compense iză prin reducerea activităţii.

Palpitaţiile în mod normal eimenii tiu-şi percep jătaile inimi]. Toruri majoritatea persoanelor îşi simt bătăile irir-ui dacă stau întinse pe partea stângă. De asemenea, în anumite împrejurări - d- exemplu in timpul efortului sau în timpul unei expeiit nţe emoţionale dramadee - bătăile cardiace pot fi conştientizate chia- şi de oamenii sănătoşi. Ac-stia pot imii bătăile foarte puternice ale inimii sauntaml nei-şi.'lat.
P-mrru a,j d iii daca palpitaţiile sunt ai urma le trebuie li r rspund Ia o ^eih de întrebări ca: Acestea au dvl itufjnij sau treptat1 Ce pare să le fi declanşai? Cit df ' p< de nea inima? "n ce măsuri bat iile erau ner^ ţjilrer f dpiti ţ ale cart apar în con' exful dispntei, d1 rr?ni rlabitiunu, „irigabilitaţii sau leşinului sur t mai degrabă ccii ai? de Tulburai" de ri*m cardiac sau de o boală gravă. Medicul isculîă inima cu stetos opul şi poate recomanda efectuarea unor investigaţii suplimentare, cum ar fi electrocardiograma (ECG).

Ameţeala şi leşinul

Dacă fluxul sanguin este inadecvat din cauza faptului că frecvenţa sau ritmul cardiac sunt anormale, sau pentru că inima nu poate pompa sângele în mod normal, pot să apară ameţeala, starea de leşin sau pierderea stării de conştienţă (sincopa). Aceste simptome pot fi cauzate şi de anumite afecţiuni ale creierului sau ale măduvei spinării, sau pot să nu aibă o cauză gravă. De exemplu, soldaţii sănătoşi pot ameţi sau pot leşina atunci când stau o perioadă lungă de timp în picioare (fenomen cunoscut sub numele de sincopa soldatului In post) deoarece pentru ca sângele să revină la inimă în mod normal muşchii trebuie să fie activi. Emoţiile puternice sau durerea - care activează o componentă specifică a sistemului nervos - pot de asemenea să conducă la leşin. Când o persoană se aşază sau se ridică prea repede de jos poate apărea o senzaţie de slăbiciune sau chiar leşinul, din cauza faptului că schimbarea poziţiei este urmată de stagnarea momentană a sângelui la nivelul membrelor inferioare, ceea ce conduce la scăderea tensiunii arteriale. în mod normal organismul se adaptează rapid pentru a menţine tensiunea arterială. Anomaliile acestui proces rapid de adaptare conduc la o boală denumită hipotensiune ortostatică. Această afecţiune este frecvent întâlnită la bătrâni.
Oamenii sunt mai predispuşi să se simtă slăbiţi sau să leşine atunci când stau în picioare. Gând stau întinşi sau după ce cad, fluxul sanguin către creier creşte şi senzaţia dispare.
Medicul trebuie să deosebească sincopa de cauză cardiacă de accidentul vascular cerebral. în care pierderea conştienţei este cauzată de o leziune cerebrală.
Edemul, paresteziile şi schimbarea coloraţiei pielii
Edemul este cauzat de acumularea de fluid în ţesuturi. Apare când sângele stagnează în venele de la nivelul
membrelor inferioare, crescând presiunea la acest nivel şi forţând lichidul să treacă din vene în ţesuturi. Sângele stagnează, fie pentru că forţa de pompă a inimii este scăzută (ca în insuficienţa cardiacă), fie din cauza faptului că venele profunde ale membrelor inferioare sunt obstraate (în tromboza venoasă profundă).
Edemele membrelor, ale gleznelor, ale gambelor sau edemul peretelui abdominal pot indica prezenţa insuficienţei cardiace sau a unei boli venoase, cum ar fi tromboza venoasă profundă. Cel mai frecvent însă, aceste edeme apar din cauza şederii prelungite in picioare sau într-o anumită poziţie, sau din cauza modificărilor care apar cu vârsta la nivelul venelor membrelor inferioare. Edemele gambiere sunt frecvente şi în timpul sarcinii. Alte cauze importante sunt bolile hepatic,e sau renale.	1
Dacă aportul sanguin către un teritoriu este insuficient, la acest nivel persoana poate percepe o senzaţie de amorţeală (parestezii).
Dacă aportul sanguin este insuficient, dacă există anemie sau dacă venele nu drenează sângele în mod corespunzător, pielea poate deveni palidă, albăstruie sau purpurie.