Luxaţia gleznei

Complicaţii

O luxaţie moderată sau severă cauzează uneori probleme chiar şi după ce ligamentul s-a vindecat. în interiorul unuia din ligamentele gleznei se poate forma un mic nodul (denumit corp meniscoid) care produce frecare constantă în articulaţie, ceea ce conduce la infla¬maţie cronică şi în final la producerea unor leziuni per¬manente. Ameliorarea durerii şi a inflamaţiei este posibilă de obicei prin injectarea la nivelul gleznei a unui amestec de corticosteroizi (de obicei de două tipuri, care au atât acţiune pe termen scurt, cât şi pe termen lungj asociaţi cu un anestezic local (cum ar fi lidocaina). Intervenţia chirurgicală este rareori necesară.

In caz de luxaţie se poate produce lezarea unui nerv care trece peste unul dintre ligamentele gleznei. Durerea (nevralgia) şi senzaţia de furnicătură care apar sunt ame¬liorate - uneori permanent - prin injectarea locală a unei asocieri dintre un corticosteroid şi un anestezic local.

Unii pacienţi cu luxaţie de gleznă pot merge într-o manieră care uzează tendoanele de la exteriorul gleznei, conducând astfel la dezvoltarea unui proces inflamator. Această boală, denumită tenosinovită peronieră, poate cauza apariţia durerii şi tumefacţiei cronice în partea exterioară a gleznei. Tratamentul constă în purtarea unor dispozitive de sprijin pentru gleznă, care limitează mişcarea articulaţiei. Poate fi utilă şi injectarea repetată, a unui preparat cortizcfiic în teaca tendonului, însă această metodă terapeutică nu ar trebui utilizată excesiv.

Uneori, şocul produs de o luxaţie severă conduce la spasmul prelungit al vaselor sanguine de la nivelul gleznei, cu scăderea consecutivă a fluxului sanguin la nivelul piciorului. Din acest motiv se pot produce leziuni ale oaselor şi ale celorlalte ţesuturi, care nu mai primesc suficient sânge. Această boală - denumită distrofic simpatică reflexă sau atrofie Sudeck - este o compli¬caţie rară care poate să apară în cazul unei luxaţii a gleznei. Poate conduce la tumefacţia dureroasă a picio¬rului. Durerea, adeseori severă, se poate deplasa de la o zonă la alta la nivelul piciorului. în aceste cazuri pot fi utile fizioterapia şi administrarea de analgezice pe cale orală. Pacienţii care prezintă durere cronică intensă pot beneficia de injectarea unui anestezic local în nerv sau în jurul nervului iritat (blocaj nervos), de administrarea de corticosteroizi şi de consiliere psihologică.

Sindromul de sinus tarsian reprezintă prezenţa unei dureri persistente care apare după o luxaţie a gleznei şi este localizată între călcâi (osul calcaneu) şi talus (osul gleznei). Poate avea legătură cu ruptura parţială a ligamentelor localizate în profunzimea piciorului. Adeseori durerea se ameliorează după injectarea locală de corticosteroizi şi anestezice locale.