Hipertiroidismul

Prognostic şi tratament

Tratamentul hipertiroidismului depinde de cauză. In majoritatea cazurilor, afecţiunea care determină hipertiroidism poate fi vindecată, sau simptomele pot fi eliminate sau ameliorate semnificativ. însă dacă este lăsat netratat, hipertiroidismul conduce la suprasolicitarea inimii şi a multor alte organe.

Multe dintre simptomele bolii pot fi controlate prin administrarea de beta-blocante, cum este propranololul. Aceste medicamente reduc frecvenţa cardiacă, dimi-nuează tremorul şi controlează anxietatea. Ca urmare, beta-blocantele sunt utile în special la persoanele cu hipertiroidism extrem şi la cele cu simptome deranjante sau periculoase care nu au răspuns la alte tratamente, însă beta-blocantele nu controlează funcţionarea anor¬mală a tiroidei. în consecinţă, acestea se administrează numai până când alte tratamente readuc producţia hormonală la valori normale.

Cele mai folosite medicamente pentru tratarea hipertiroidismului sunt propiltiouracilul şi metimazolul; acestea acţionează prin reducerea sintezei de hormoni tiroidieni. Fiecare medicament se administrează pe cale orală, începând cu doze mari care ulterior sunt reglate în funcţie de rezultatele analizelor sanguine. Cu ajutorul acestor medicamente se obţine de obicei controlul funcţionării glandei tiroide în decurs de 6 până la 12 săptămâni. Dozele mai mari din aceste medicamente acţionează mai rapid, însă creşte riscul de apariţie a efectelor secundare. Femeile însărcinate care iau propiltiouracil sau metimazol sunt monitorizate îndeaproape, deoarece aceste medicamente traversează placenta şi pot induce apariţia guşii sau a hipotiroidismului la făt. Carbimazolul, un medicament larg folosit în Europa, este transformat în organism în metimazol.

Se poate administra pe cale orală iod radioactiv, care distruge o parte din glanda tiroidă. Nivelul total al radioactivităţii este foarte scăzut în tot organismul, însă deoarece glanda tiroidă captează şi concentrează iodul, iradierea locală este mult mai mare. Spitalizarea este rareori necesară. După tratament, pacienţii nu trebuie să stea în vecinătatea sugarilor în următoarele 2-4 zile.