Fracturile mâinii

Fracturile mâinii afectează oasele încheieturii mâinii Icarpieneie), oasele palmei (metacarpienele) sau oasele degetelor (falangele). Funcţia normală a mâinii este asigurată de un ansamblu complex de interacţiuni între muşchi, tendoane, ligamente, articulaţii şi structuri eşuase. Din acest motiv unele fracturi aparent minore cauzează leziuni grave ale ţesuturilor moi, care dacă nu 5unt tratate în mod adecvat pot conduce la rigiditate, slăbiciune musculară şi deformare a regiunii.

Fracturile produse la nivelul capetelor distale ale metacarpienelor 4 şi 5 sunt cauzate de obicei de lovirea, cu pumnul a unui obiect dur. Acest tip de fractură, denumită fractura boxerului, se asociază cu tumefacţie şi cu sensibilitate la nivelul mâinii. Majoritatea fracturilor de acest tip se tratează prin imobilizare în ghips - după reducerea iniţială în cazul In care oasele sunt deplasate. De obicei, capacitatea funcţională a degetelor se redo¬bândeşte integral.

Fracturile prin avulsiune pioduse ia nivelul locui ui de inserţie al unui tendon sau a capsulei articulare afectează de obicei degetele. Fractura în ciocan este o L \ctun „ti care se produce flexia degetului dm cauza detaşăm de os a tendonuluiextensor corespunzător Fracturile simple de tcest tip se vindecă de obicei prin imobilizarea cu o atelă a degetului în poziţie extinsă timp de 6 săptămâni, însâ în caz de leziuni importante ale tendonului sau ale structurii osoase este necesară intervenţia chirurgicală. Alte fracturi mai puţin frecvente ale mâinii includ fracturile osului scafoid -J 31 fracturile care afectează vârful unui deget.