Sindromul de tunel tarsian

Sindromul de tunel tarsian (nevralgia tibială posterioară) reprezintă prezenţa durerii la nivelul gleznei, piciorului şi degetelor de la picioare cauzată de comprimarea sau leziunile nervului care inervează călcâiul şi talpa (nervul tibial posterior).

Nervul tibial posterior are traiect de-a lungul părţii posterioare a gambei, trece printr-un canal fibros localizat în apropierea călcâiului şi ajunge la nivelul tălpii. Atunci când ţesuturile din jurul acestui nerv se inflamează, presiunea creşte şi apare durerea.

Cel mai frecvent simptom al sindromului de tunel tarsian este durerea, care are caracter de arsură sau furnicătură. Aceasta poate să apară când persoana stă în picioare, când merge sau când poartă un anumit tip de încălţăminte. Durerea localizată în jurul gleznei şi care iradiază către degete se agravează de obicei în timpul mersului şi se ameliorează în repaus. Uneori, durerea ;.este prezentă şi în repaus.

Pentru a stabili diagnosticul acestei boli, medicul .manipulează piciorul afectat. De exemplu, lovirea uşoară a regiunii lezate sau comprimate cauzează frecvent furni¬cături care se pot propaga către călcâi, către arcada plan- steâ sau către degetele de la picioare. Pentru a stabili oaza sindromului pot fi necesare numeroase teste, în ;#eciai dacă se ia în considerare intervenţia chirurgicală.

Durerea poate fi ameliorată prin injectarea în aria dureroasă a unui amestec de corticosteroizi şi anestezice locale. Alte tratamente includ înfăşurarea piciorului şi ®iplasarea în încălţăminte a unor dispozitive ortopedice speciale care reduc presiunea exercitată asupra nervului.
Atunci când celelalte metode terapeutice nu ameliorează durerea poate fi necesară intervenţia chirurgicală pentru scăderea presiunii care comprimă nervul.
Fasciita plantară reprezintă inflamaţia benzii de ţesut dens denumită fascie plantară, care se extinde de la partea inferioară a călcâiului până la baza degetelor de la picioare (până la perniţa piciorului).

Fascia plantară uneşte partea inferioară a călcâiului cu perniţa piciorului şi are rol în mers şi alergat (face mersul sâ fie „elastic"). Deşi termenul fasciită are semnificaţia de „inflamaţie" a fasciei, boala este cauzată în principal de suprasolicitarea repetată a fasciei şi nu de un proces inflamator. Adeseori din cauza efortului prea mare se produc mici rupturi ale fasciei. Fasciita plantară este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii călcâiului. Durerea poate fi localizată la orice nivel de-a lungul fasciei, însă de obicei este situată la locul de unire dintre fascie şi partea inferioară a osului calcaneu. Multe per¬soane care fac această boală au arcadele plantare prea înalte sau prea joase. Rigiditatea muşchilor gambei sau lungimea prea mică a tendonului Ahile (prin intermediul căruia muşchii gambei se insera pe osul calcaneu) pot conduce la aplatizarea piciorului, care determină întin¬derea dureroasă a fasciei (similară cu întinderea corzii unui arc).

Boala este frecvent întâlnită la alergători şi la dansatori şi poate să apară la persoanele a căror ocupaţie presupune statul în picioare pentru perioade lungi de timp. Schim¬barea tipului de Încălţăminte purtat poate de asemenea conduce la apariţia fasciitei plantare. Bolile care pot cauza sau agrava fasciita plantară sunt obezitatea, artrita reumatoidă, sindromul Reiter (artrita reactivă), psoriazisul şi fîbromialgia.