Dermatoamele

Suprafaţa pielii este împărţită in regiuni specifice, denumite dermatoame, care sunt fiecare inervate de
fibre nervoase aparţinând unei singure rădăcini spinale. Celor 7 vertebre cervicale le corespund 8 perechi de rădăcini nervoase senzoriale - câte o rac ir>ra d^n fiecare pereche de fiecare parte a corpului, la ieore dintre cele 12 vertebre toracice, 5 lombare şi 5 sacrale le corespunde câte o pereche de rădăcini ale nervilor spinali - câte o rădăcină de fiecare parte a corpului. în plus, există o pereche de rădăcini ale nervilor cocdgieni, care inervează o mică arie tegumentară din jurul coccisului. Informaţiile senzoriale de Ia un anumit dermatom sunt transportate prin fibre nervoase senzoriale către rădăcina unui nerv spinal care corespunde unei anumite vertebre. De exemplu, informaţiile senzoriale provenite de la o arie cutanată situată la nivelul spatelui inferior, regiunii externe a coapsei, regiunii interne a gambei şi călcâiului, sunt transportate de fibrele nervoase senzoriale ale nervului sciatic către rădăcina nervului spinal care corespunde celei de-a cincea vertebre lombare.

De obicei, medicii administrează imediat cortico- steroizi (cum ar fi metilprednisolon) prin injectare, pentru a preveni formarea edemului în jurul leziunii. Pentru a fi eficace, medicamentele trebuie administrate în primele 8 ore de la traumatism, iar tratamentul trebuie continuat timp de aproximativ 24 de ore. Relaxantele musculare (cum ar fi ciclobenzaprina) şi analgezicele (cum. este ibuprofenul) pot fi administrate pentru tratamentul spasmelor. Dacă s-a produs o fractură sau un alt tio de traumatism al coloanei vertebrale, atunci se pot implanta pe cale chirurgicală tije de oţel care stabilizează coloana, astfel încât să fie împiedicate mişcările care pot produce leziuni suplimentare ale ir- 'duvei. Se intervine neuro- chirurgical pentru a extrage - angele şi fragmentele osoase cate s-au acumulat m jurul măduvei spinării.

In perioada de vindecai- pacientul trebuie îngrijit de o asistentă cu experienţa astfel încât să fie prevenite complicaţiile. Pentru prpvv«;rea escarelor de decubit (de presiune) •*■ piele-i patenţilor trebuie inspectată zilnic, menţinută curată şi uscată, iar pacienţii trebuie întorşi frecvent de pe o parte pe alta. Când este necesar, se foloseşte un pat special, denumit cadru Stryker. Acesta poate fi rotit pentru a transfera presiunea asupra corpului din faţă în spate şi dintr-o parte în alta. Dacă pacientul este imobil şi nu poate merge la toaletă, este necesară montarea unui cateter urinar. Pentru a reduce riscul de infecţie a tractului urinar, asistentele folosesc echipament steril în momentul montării sondei urinare şi aplică zilnic unguente antimicrobiene. Pentru diminuarea riscului de pneumonie, terapeuţii şi asistentele îi învaţă pe pacienţi exerciţii de respiraţie, profundă şi îi aşază în anumite poziţii, astfel încât secreţiile care se acumulează în plă¬mâni să poată fi drenate (drenaj postural).

Deficitul funcţional extensiv poate fi deosebit de neplăcut pentru pacient, conducând la depresie şi la pier¬derea respectului de sine. Pacienţii pot de obicei face faţă mai bine situaţiei dacă află ce s-a întâmplat şi la ce să se aştepte pe termen scurt şi pe termen lung. Fizio- terapia şi terapia ocupaţională t î ajută la prezervarea capacităţii funcţionale a muşchilor. Terapeuţii îi învaţă pe pacienţi anumite tehnici speciale cu ajutorul cărora aceştia pot compensa pentru funcţiile pierdute. în cazul majorităţii indivizilor, îngrijirea cu compasiune şi pricepere, consilierea psihologică şi suportul emoţional din partea, familiei şi prietenilor apropiaţi conduc la rezultate bune. De asemenea, membrii familiei pot bene¬ficia şi ei de consiliere psihologică.