Aspergiloza bronhopulmonară alergică

Aspergiloza bronhopulmonară alergică reprezintă o boală alergică pulmonară care mimează frecvent pneumonia şi care se caracterizează prin astm, inflamaţie cu eozinofîle (un tip de leucocite) a căilor respiratorii.şi a alveolelor şi creşterea numărului de eozinofîle din circulaţia sanguină.

Aspergiloza bronhopulmonară alergică este cauzată de o.reacţie alergică la fungii Aspergillus fumigatus. Aceştia sunt prezenţi în sol, în vegetaţia aflată în putre¬facţie, in alimente, praf şi apă. Persoana care inhalează fungii poate deveni sensibilizată şi astfel dezvoltă astm alergic. Alţi fungi, inclusiv Penicillium, Candida, Curvularia şi Helminthosporium, pot cauza forme iden¬tice de boală. La anumite persoane, la nivelul căilor respiratorii şi al plămânilor se dezvoltă o reacţie alergică mai complexă.	-

Boala este diferită de pneumoniile tipice cauzate de bacterii, virusuri şi majoritatea paraziţilor prin faptul că nu se produce invadarea propriu-zisă a ţesutului pulmo- nar sau distragerea acestui ţesut. Fungii colonizează mucusul din căile aeriene şi cauzează inflamaţie alergică recurentă a plămânilor. La nivelul alveolelor se acumu-lează numeroase eozinonle. Se constată şi creşterea nurm- ralui celulelor care produc mu.1 în cazurile severe de boală, inflamaţia p~ ite r onducr 11 r a permanentă a căilor respiratorii. ><o!. nind cH nito bronşectazie "' în final, plămânii se tibrozeaza.

Pot să apară şi alte forme de aspergiloză. La persoa¬nele cu deficit imunologic, Aspergillus poate invada plămânii cauzând pneumonie severă. Această afecţiune este o infecţie şi nu o reacţie alergică. Fungii pot forma un conglomerat, denumit aspergilom, la nivelul unor cavităţi şi chisturi pulmonare care s-au format din cauza unei alte boli, cum ar fi tuberculoza. Consecinţa princi¬pală a acestor formaţiuni este hemoragia, adeseori severă, care se exteriorizează atunci când persoana expectorează sânge şi are dispnee.
Primele indicaţii de aspergiloză bronhopulmonară alergică sunt reprezentate de obicei de simptome pro-gresive de astm, cum ar fi wheezingul şi dispneea, şi de febră uşoară. Starea generală este alterată. în sputa expectorată pot să apară dopuri maronii.

Pe radiografiile toracice repetate se observă un aspect asemănător cu cel din pneumonie, însă ariile de con-densare se schimbă şi sunt localizate în principal în porţiunile superioare ale plămânilor. în cazurile cu evoluţie îndelungată, pe radiografiile toracice şi la examenul computer tomografie (CT) se poate observa creşterea diametrului căilor respiratorii, care sunt frecvent pline cu mucus. Când sputa este analizată la microscop se observă fungi şi numeroase eozinofîle. Analizele sanguine indică prezenţa în sânge unui nivel ridicat de eozinofîle şi a anticorpilor contra
Aspergillus. Testele cutanate pot determina dacă pacientul este alergic la Aspergillus, însă aceste teste nu realizează distincţia între aspergiloza bronhopulmonară şi o alergie simplă la Aspergillus, care poate să apară la persoanele cu astm alergic care nu au aspergiloză.

Deoarece Aspergi'lus este prezent în numeroase 1 icuri, evitarea tor fum,i e-t" foait diftcila. P< ntru francn-întul asper^ibcri tronhopuLnonare der^ice v utiiiz^ană medicaiwnT' antia^lmatice, in special corticosteroizi /A. Aceste medicamente dilată căile respiratorii, uşurând expectoraţia de mucus şi eliminarea fungilor. Prednisonul, care iniţial se administrează în doze mari, iar apoi pentru o perioadă lungă de timp în doze mai mici, poate preveni leziunile pulmonare progresive. Majoritatea specialiştilor recomandă corticosteroizi administraţi pe cale orală; cei administraţi inhalator nu s-au dovedit eficace în această boală. Medicamentul antifungic itraconazol poate ii util. Injectarea subcutanată de alergeni (desensibilizarea) poate conduce la complicaţii şi nu este recomandată.
Deoarece leziunile pulmonare se pot agrava fără o simptomatologie evidentă, medicul monitorizează regulat pacientul prin efectuarea de radiografii toracice, de teste funcţionale pulmonare ■ şi prin evaluarea nivelului sanguin al imunoglobulinelor E (IgE) şi al altor imunoglobuline. Când boala este ţinută sub control, nivelul anticorpilor scade de obicei, însă poate creşte din nou şi în acest caz reprezintă un semn precoce al acutizărilor bolii.