Boala renală ateroembolică

Simptome şi diagnostic

Boala renală ateroembolică evoluează de obicei către insuficienţă renală lent progresivă, care este asimpto- matică până în stadiile avansate. Când blocajul arterelor se produce în urma unor intervenţii chirurgicale sau a unor proceduri imagistice care implică aorta, insuficienţa renală apare brusc. Volumul urinar scade.
Pe măsură ce durata şi severitatea insuficienţei renale cresc, pot apărea numeroase simptome, cum ar fi oboseală, greaţă, pierderea apetitului, prurit şi dificultăţi de concentrare. Simptomele reflectă afectările musculare, cerebrale, nervoase, cardiace, digestive şi tegumentare produse de insuficienţa renală.
Ateroembolii pot produce simptome şi în alte organe. Când se fixează la nivelul membrelor, în special la degetele de la picioare, poate apărea coloraţia purpurie a pielii şi se poate ajunge uneori până la cdfigrenă. Fragmentele de ateroemboli ajunse la nivel ocular pot produce orbire bruscă.

Cea mai bună modalitate de stabilire a diagnosticului este biopsia renală; examinarea microscopică a unei mostre tisulare identifică cu precizie prezenţa de mate¬rial lipidic în arterele de calibru mic. Când culoarea tegumentului este modificată, se poate efectua şi o biopsie cutanată locală.

Prognostic şi tratament

Când embolii ajung la nivelul creierului, aceştia produc mici accidente vasculare cerebrale. Prognosticul depinde de promptitudinea reacţiei organismului de prevenire a formării altor emboli. Când organismul reacţionează rapid, leziunile simt minime. Când fragmentele continuă sa se desprindă, sunt afectate mai multe părţi ale corpului şi se poate ajunge la deces.
Singurele tratamente pentru insuficienţa renală avansată sunt dializa şi uneori transplantul renal.