Pneumonia fungică

Există trei tipuri de fungi care cauzează deiobicei pneumonie: Histoplasma capsulatum, care produce histoplasmoză, Coccidioides immitis, care produce coccidioidomicoză şi Blastomices dermatitidis, care cauzează blastomicoză. Majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minere şi nu sunt conştienţi de faptul că sunt bolnavi: în unele cazuri însă boala poate avea evoluţie severă. Infecţiile cauzate de alte tipuri de fungi apar în cea mai mare parte la persoane cu depresie imunitară importantă.

Histoplasmoza. Histoplasmoza este întâlnită în toată lumea, însă este mai frecventă la populaţiile care trăiesc în văile râurilor din zonele temperate şi tropicale. în Statele Unite, această boală este întâlnită mai frecvent pe văile râurilor Mississippi şi Ohio şi pe văile râurilor din est. Peste 80% din persoanele care trăiesc în văile râurilor Mississippi şi Ohio au fost expuse la acest agent infecţios.
După ce este inhalat, agentul infecţios nu produce simptome la foarte mulţi oameni. De fapt, infecţia este
frecvent depistată numai după efectuarea unui test cutanat sau a unei radiografii toracice pe care se observă prezenţa unui nodul sau a unor noduli limfatici măriţi. La nivelul acestor arii pot fi observate frecvent şi depozite de calciu. Alte persoane pot prezenta tuse, febră, dureri musculare şi dureri toracice. Infecţia poate cauza pneumonie acută sau poate evolua către pneumonie cronică ale cărei simptome persistă timp de mai multe luni. Rareori, infecţia se răspândeşte către alte regiuni ale corpului, în special la nivelul măduvei spinării, ficatului, splinei şi tractului digestiv. Forma diseminată a acestei boli este întâlnită de obicei la persoanele care au SIDA sau alte afecţiuni ale sistemului imunitar ■.

De obicei, diagnosticul este stabilit prin identificarea agentului infecţios într-o mostră de spută, prin prelevarea unei mostre de spută sau de urină care este analizată pentru identificarea microorganismului, sau prin efectuarea unei analize sanguine prin care sunt identificaţi anumiţi anticorpi. Tratamentul constă de obicei în administrarea unui medicament antifungic, cum ar fi itraocnazol sau amfotericină B.
Coccidioidomicoză. Coccidioidomicoză (denumită şi febra văilor) este întâlnită în principal în zonele cu climat semiarid, în special în sud-vestul Statelor Unite şi în anumite regiuni din America de Sud şi America Centrală. După inhalarea agentului patogen, persoana poate rămâne asimptomatică sau poate face pneumonie .acută sau cronică. în unele cazuri infecţia se răspândeşte în afara sistemului respirator - afectând de obicei pielea, oasele, articulaţiile şi membranele care acoperă creierul (meningele). Această complicaţie este mai frecventă la sexul masculin, în special la populaţia din Filipine şi la persoanele de rasă neagră, precum şi la cei care au SIDA sau alte boli ale sistemului imunitar A.

Diagnosticul se stabileşte prin identificarea agentului patogen într-o mostră de spută sau într-o mostră prelevată din altă arie infectată a corpului, sau prin identificarea anticorpilor specifici în seral bolnavului. Tratamentul constă de obicei în administrarea unui medicament antifungic, cum ar fi fluconazol sau amfotericină B.
Blastomicoza. Blastomicoza este întâlnită în special în regiunile sud-estică, central-sudică şi central-vestică ale Statelor Unite şi în diferite regiuni din jurul marilor lacuri. După inhalare, fungii cauzează în principal infecţii pulmonare; aceasta este de obicei asimptomatică. Unele persoane pot prezenta simptome similare cu cele întâlnite la pacienţii cu gripă. Ocazional, simptomele cauzate de infecţia cronică a plămânilor pot persista mai multe luni. Boala se poate răspândi la alte părţi ale corpului, în special la piele, oase, articulaţii şi prostată
Diagnosticul este stabilit de obicei prin identificarea agentului patogen în spută sau în alte specimene prelevate pentru analize. Nu există analize sanguine pentru identificarea acestui agent infecţios. Tratamentul constă de obicei în administrarea unui medicament antifungic, cum ar fi itraconazol sau amfotericină B. Majoritatea pacienţilor însă nu necesită tratament.

Alte infecţii fungice. Aceste infecţii includ cripto- cocoza, cauzată de Cryptococcus neoformans; aspergiloza, cauzată de Aspergillus; şi mucormicoza, cauzată de fungi din ordinul Mucorales. Toate aceste infecţii sunt întâlnite în toată lumea. Criptococoza, cea mai frecventă dintre ele, poate să apară şi la persoane sănătoase, însă de obicei este severă numai la persoanele cu depresie a sistemului imunitar, de exemplu la cei care au SIDA *. Criptococoza se poate răspândi în organism, în special la nivelul meningelor, boala fiind în acest caz denumită meningită criptococică. Aspergiloza este o cauză frecventă şi importantă a infecţiilor pulmonare produse la persoanele cu leucemie acută sau cu SIDA, la cei care au suferit un transplant, sau la persoanele care primesc tratament pe termen lung cu corticosteroizi •. Mucormicoza, o infecţie fungică relativ rară apare cel mai frecvent la persoanele cu diabet sever sau leucemie gravă. Cele trei tipuri de infecţii sunt tratate cu medicamente antifungice, cum ar fi itraconazol, fluconazol şi amfotericină B. Este posibil însă ca pacienţii cu SIDA şi cei care au alte afecţiuni ale sistemului imunitar să nu îşi mai revină după producerea unei astfel de infecţii.