HIPERNATREMIA

Hipernatremia se caracterizează prin creşterea concentraţiei sanguine a sodiului peste valoarea normală. Organismul conţine o cantitate relativ mică de apă relativ la cantitatea de sodiu. Natrernia creşte anormal de mult atunci când pierderile de apă depăşesc pierderile de sodiu, cum se întâmplă în caz de deshidratare. In majoritatea cazurilor, hipernatremia este cauzată de deshidratare A.

Hipernatremia apare Ia persoanele care consumă prea puţină apă şi :1a pacienţii cu diaree, vomă, febră, transpiraţie excesivă (în special în regiunile cu climat cald), sau afectarea funcţiilor renale. De exemplu, hipernatremia poate apărea la persoanele cu diabet insipid, la care rinichii excretă o cantitate excesivă de apă Alte cauze de hipernatremie includ traumatismele craniene sau intervenţiile neurochirurgicale Care implică glanda pituitară, dezechilibrele altor electroliţi (creşterea calcemiei sau scăderea kaliemiei), siclemia şi trata¬mentul cu anumite tipuri de medicamente (cum ar fi litiu, demeclociclină, sau diuretice).

Hipernatremia este întâlnită în principal la persoanele vârstnice, care resimt senzaţia de sete ceva mai greu şi cu intensitate mai mică în comparaţie cu tinerii. Persoanele vârstnice imobilizate la pat sau cu demenţă pot să nu consume suficientă apă, chiar dacă le este foarte sete. în plus, capacitatea rinichilor de a concentra urina scade odată cu avansarea în vârstă, astfel încât persoanele vârstnice au capacitate mai redusă de a reţine apa în organism. Vârstnicii care iau diuretice (medica¬mente care forţează excreţia renală de apă) au risc crescut de a face hipernatremie - în special când temperatura ambientală este crescută sau când sunt bolnavi şi nu consumă suficientă apă.

Cele mai importante simptome ale hipernatremiei sunt cauzate de disfuncţia cerebrală. Hipernatremia severă poate conduce la confuzie, spasme musculare, convulsii, comă şi deces. Diagnosticul se stabileşte prin detectarea natremiei crescute.

Hipernatremia se tratează prin înlocuirea apei pierdute, în toate cazurile, cu excepţia celor mai uşoare, se administrează intravenos lichide diluate (care conţin apă şi o cantitate mică de sodiu, în concentraţii bine stabilite). Concentraţia sanguină a sodiului se scade foarte lent, deoarece corectarea prea rapidă poate cauza leziuni cerebrale permanente.