QuanticLab Review

Salut.
Am lucrat la Quantic chiar în perioada în care aveam Cyberpunk în companie. Pot confirma toate leak-urile ce au fost publicate pana acum pe internet, cât și toate mesajele de la diferite persoane. Eu am mai încercat sa mai fac gălăgie Acu ceva timp despre QL, dar mi-a fost frica. Cyberpunk nu este singurul proiect mare pe care îl au. Au proiecte mult mai mari și probleme mult mai grave. Dacă primesc niște date de contact de la tine iei pot povesti mai multe.

Începem cu începutul, interviul. Eu eram doar un puștan abia venit în Cluj, niciodată nu am lucrat. A fost prima companie la care am aplicat și spre surprinderea mea, prima companie care mi-a răspuns. Nu eram eu deloc experimentat cu piața, însă spre surprinderea mea, interviul tehnic mi-a fost luat de o fetiță de la HR, cu 1-2 ani mai mare decât mine. Interviu tehnic? Tipa nici nu știa ce se face în companie, ce sa mai zicem de întrebări :). După 2-3 glumite, reușești sa o aduci pe tipa în terenul tău și apoi sa te joci tu cu interviul cum vrei tu. Eu din liceu începusem sa programez jocuri și chiar sa le lansez. M-au mințit pe fata ca dacă vin la ei, voi învață sa mă dezvolt pe programare, având în vedere ca "au foarte multe workshop-uri pe gamedev". Prima zi în companie am început sa întreb lumea, nimeni nu știe nimic. Primele 2 3 săptămâni am avut un team lead amazing. Am învățat o groaza de chestii de la el, reușind chiar sa devenim prieteni. La un moment dat, mi-a spus sa plec din companie, nu e de mine acolo și sa mă duc sa fac lucruri mult mai mari, pentru ca am potențial. După 2-3 săptămâni s-au schimbat echipele și am primit un team lead de-mi venea sa mă impusc. Nu îmi asculta ideile, care erau bune. La 2-3 zile venea el sau altcineva cu aceas idee și atunci era buna. Nu mai puteam face nimic, eram controlat, întrebat și nimic din ce făceam nu era bun (desi ceilalți ziceau ca fac treaba buna). Eram forțat la maxim și un job ce trebuie sa fie fun și făcut cu plăcere a devenit o poveste horror. Mă durea capul în fiecare dimineață când ajungeam acasă (lucram pe night shift spre final). Conexiunea la internet nu exista. Și pentru ca aveam nevoie de training, nu știam sa folosesc toate soft urile, aveam nevoie de conexiune la internet, nimeni nu te învață nimic. Primeai la început un training de 1-2 zile și atât. Când veneam la birou, telefoanele trebuiau puse intr-o cutie, ori erau băgate intr un dulap, toate la un loc. Nu aveam voie cu telefon. Trebuia sa fur telefonul și sa mă duc la baie ca sa caut informații și documentații pe internet ca sa mă ajute în ceea ce făceam. Lucram cu foarte multi străini, limba engleză nu era punctul forte la multi dintre noi. Puteam scrie 99% din rapoarte în engleză, dar pentru un cuvânt uitat, trebuia sa iei furi telefonul și sa te duci la baie ca sa cauți o traducere la un cuvânt.

Am prins perioada în care încă nu aveau biroul de pe Observatorului terminat. Ziua, cand încă nu eram pe night shift, era șantier. Da, lucram în aceasi încăpere cu Șantierul. Nu de multe ori s-a pus o scara deasupra noastră, a angajaților pentru ca cineva dorea sa facă o gaura în perete. Ziua era îngrozitor, nu aveam aer condiționat. Majoritatea aveam pe birou mai multe dispozitive (console, pc, etc) și majoritatea aveam pornite în medie de 3 dispozitive ce erau la capacitate maxima și erau foarte fierbinți. Ni se făcea rău, ne simteam mirosul de transpirație unul de la altul. Încăperea era închisă ("confidențialitate"). Temperaturile ajungeau spre 40 de grade în interior. Au început la un moment dat sa ne aducă ventiloatare. Mai târziu au început sa deschidă și geamurile, însă nu aveam voie sa vorbim ca sa nu audă persoanele de afara "informații confidențiale". (okay, înainte sa plec totul s-a rezolvat, nu mai era șantier și aveam aer condiționat și temperaturile erau foarte bune, însă eu deja eram saturat de toate bs-urile).
Team Lead-ul era foarte agresiv, nu ii puteam pune întrebări, dacă erai mai competitiv decât el, erai înjurat. Când ceva îl frustra, izbea cu pumnul în masa și urla. Când am lucrat pe nightshift, mai făcea asta câteodată noaptea, iar vecinii de deasupra erau deranjați și băteau în podea și ei. Trăind într-un mediu toxic, am început sa devenim toxici și noi între noi. Cele mai multe înjurături le-am învățat în perioada aia. Cei mai multi oameni pe care i-am înjurat în viață mea a fost în perioada aia.

La final de zi erai luat la întrebări dacă aveai prea putine probleme raportate decât media. Ironic este ca câteodată nu aveai task de căutat buguri. Câteodată devii voiau doar sa te joci, fără sa cauți probleme, doar ca sa testeze ei ceva. Câteodată Developerii aveau nevoie de persoane care sa facă tot felul de chestii ca ei sa filmeze acțiunile noastre ca sa poate crea trailerul (ai nevoie de persoane care sa se joace ca sa poți filma trailere la jocuri). Dar nu, asta nu conta, tu la final de zi erai luat la întrebări de ce nu ai buguri raportate, desi nu asta a fost treaba ta. Eu la început intrasem pe un departament, însă chiar în primele 2 zile am fost schimbat pe alt departament. Când au trecut 3 luni și a trebuit sa dau o testare "pentru avansare" Testul primit nu era din nimic ceea ce am făcut. Era de pe alt departament (cel pe care am fost 2 zile). Concediu nu exista. Trebuia sa iti depui cererea cu cel Putin 3-5 săptămâni înainte și era aprobat doar dacă ți se găsea înlocuitor (aparent nu aveau destui oameni). Sick day și one day leave nu prea exista, deoarece aveai nevoie de înlocuitor. Dacă totuși erai bolnav cu adeverita de la medic, cu chiu cu vai te lăsau sa stai acasă. Dacă stăteai acasă, calculatorul tău era pornit, conturile tale erau puse toate pe online și intrai în environment-ul de testare (ca sa vadă clienții ca ești activ) desi tu erai acasă. Dacă se găsea înlocuitor, înlocuitorul iti folosea toate conturile tale.
La un moment dat am ajuns ca și night shift-ul și day shift-ul sa lucreze la același proiect. Conturile tale cu numele tău erau folosite de cei de dimineață. Nu de multe ori mi s-a întâmplat sa găsesc rapoarte prost făcute în numele meu și nu de multe ori mi s a atras atenția mie pentru chestii prost făcute desi altcineva din day shift avea acces la contul meu. Eram urmăriți, supravegheați. Foloseam rocketchat-ul. Rocket-chatul era urmărit. Am pățit chiar sa ni se atragă atenția pentru anumite chestii făcute pe rocketchat (pentru cei care nu știu, rocketchat ul e ca un fel de discord mai low budget, open-source, unde adminii pot citi mesajele). Câteodată dacă trimiteai un mail la HR, intern, primeai mail înapoi de la hr(în engleză, da, intern vorbeam tot în engleza) în care iti zicea sa ii trimiți mailul înapoi doar sa pui la final "If you need further information please don't hesitate to contact me". Și tu trebuia sa dai reply la același mail, sa copiezi primul mai și sa adaugi linia asta :)).

Hai sa vorbim despre tehnologie. Tehnologia lipsea =]]]
Din cauza confidentalitatii nu puteam înregistra pe anumite devkit uri (nu o sa dau numele la console din motive de confidențialitate). Tot departamentul 100 de angajați aveam la dispoziție 2 telefoane cu care filmam manual ecranul pc ului ca sa arătăm pașii de reproducere la un bug. Și da, trebuia sa stai după oameni pana iti venea rândul la telefon. Acum ce crezi ca se întâmplă? poți bage telefonul în PC la tine și Descarcă filmarea? Nu. Aveam un singur calculator pe tot departamentul si proiect care permitea copierea de fișiere. Trebuia sa stam cu rândul acolo ca sa copiem filmările de pe telefon pe calculator. Dar nu devenea mai ușor, pentru ca filmările ocupau spațiu destul de mare, nu puteai sa ți-l trimiți prin mesaj de pe acel calculator, pe calculatorul tău de la birou. Nu, trebuia sa stai cu rândul la calculator și sa aștepți ca persoana din fata ta sa editeze clipul, sa ii facă trim, sa ii facă crop, sa îl compresele sa aștepți sa se compreseze de mai multe ori ca sa ajungă la o mărime optima ca sa poată fi trimis prin mesaj.
Multi de acolo lucram destul de ilegal, ni se întâmplă ca după 2 luni sa vina urgent sa semnam documente pe care noi trebuia sa le semnam de la început deoarece mai venea ceva control.
Ah, lucrai pe nightshift, HR-ul voia sa iti dea ceva, cardul de tichete de masa, etc. Nu, nu ti-l lasa undeva sau nu exista o persoana care sa fie responsabila pentru night shift. Ajungeai la 4 dimineață  acasă. Din cauza adrenalinei, gălăgiei, agresivității de la birou, statul cu ochii în ecrane nu puteai adormi. Adormeai pe la un 5-6. Trebuia sa te trezești dimineață sa te duci la hr, deoarece "domnișoarele" când aveai nevoie de ele erau pana la 12. Dacă veneai din Gruia sau din Florești apoi nu mai apucai nicio ora de somn. 2 ore stăteai numai în trafic ca sa Reușești sa ajungi la hr și imediat dupa începea night shift-ul.

Probabil va gândiți ca făceam bani cu găleată la mediul asta de viață așa de aprig. Nope, salariul era 300 de euro. Undeva la 1450 de lei. După jumă de ani primeai 300 de lei mărire de salariu. :))
QuanticLab m-a făcut sa urăsc domeniul, m-a făcut sa urăsc compania, m-a făcut sa devin un frustrat. Eram foarte pasionat de jocuri, am lansat jocuri pe diferite platforme. Tot ce am vrut, a fost sa mă dezvolt pe domeniu, pasiunea mea sa devină și o sursa de bani. De când am lucrat la QuanticLab, nu mai joc nicio joc. Mi se face rău, îmi vine sa vars. Nici măcar nu mai am windows sau sistem de gaming. Am vândut tot, nu am mai lucrat la niciun joc. Mi-am schimbat domeniul. Lunile cât am lucrat acolo, mi-am vândut viața, sănătatea, timpul, sufletul, visele pe 300 de euro. Am ajuns și la spital din cauza job-ului. La fix un an după ce am renunțat la QL am ajuns sa îmi fac firma mea, pe salariu de 10x mai mare, ajungând sa fiu unul dintre cei mai tineri din domeniu din România. A fost primul și ultimul loc de munca ca angajat. Mi-am dat seama ca niciodată nu vreau sa mi se mai întâmple ce mi s-a întâmplat la QL. Nici nu am mai încercat sa merg la interviuri. Nu am mai dat la nimeni nicio șansă. M-am simțit un sclav.

Semnat, un fost angajat.
contact: radon_jumbo_0l@icloud.com