DEFICITUL DE VITAMINĂ K

Bolile care interferă cu absorbţia grăsimilor pot re¬duce şi absorbţia vitaminei K, conducând la deficitul acestei vitamine. Ingestia. unor cantităţi mari de ulei mineral poate reduce absorbţia vitaminei K. Deficitul de vitamină K poate apărea la persoanele care iau anumite medicamente, cum ar fi anticoagulante, anticonvulsivante şi unele antibiotice.

O formă a deficitului de vitamina K este boala hemoragică a nou-născutului, caracterizată prin creşterea riscului de sângerare. De obicei, nou-născuţii primesc o injecţie cu vitamina K, pentru a fi protejaţi de această boală. Sugarii hrăniţi la sân, care nu au beneficiat de o astfel de injecţie la naştere, sunt foarte susceptibili la deficitul de vitamină K.

Simptome, diagnostic şi tratament

Simptomul principal este sângerarea (hemoragia) - cutanată (eu apariţia de vânătăi), nazală, din plăgi, gastrică (uneori pacienţii vomită sânge), sau intestinală. Sângele poate apărea în urină sau în materiile fecale. La nou-născuţi se poate produce o hemoragie intracerebrală sau pericerebrală, potenţial fatală. Deficitul de vitamina K produce şi scăderea rezistenţei ţesutului osos.
Când se suspectează această afecţiune, se măsoară timpii de coagulare a sângelui. Rezultatele anormale pot fi determinate şi de tratamentul cu medicamente anti-coagulante, sau de bolile hepatice.
Tratamentul constă în injecţii cu vitamina K sau în ajustarea dozei de anticoagulant. Persoanele cu deficit de vitamină K şi boală hepatică severă necesită de obicei transfuzii sanguine, astfel încât să fie refăcute rezervele de factori de coagulare. Ficatul afectat nu poate sintetiza protrombină şi alţi factori de coagulare, nici chiar dacă se administrează vitamină K injectabilă.