Tumorile maligne ale retinei

Tumorile maligne ale retinei au în general ca punct de plecare coroida, un strat dens format din vase sanguine care irigă retina. Coroida este situată între retină şi sclerotică (tunica oculară externă, de culoare albă). Deoarece retina este dependentă de coroida pentru aport sanguin şi susţinere, leziunile coroidei produse de cancer conduc de obicei la afectarea vederii.

Melanomul coroidian. Melanomul coroidian estt un cancer cu originea în celulele pigmentare (melanocite) ale coroidei. Este cea mai frecventă formă de cancer cu origine oculară. Este întâlnit de obicei la persoane cu piele deschisă la culoare şi ochi albaştri. în stadiile precoce cancerul nu afectează de obicei vederea. Ulte-rior însă produce vedere neclară sau pierderea completă a vederii din cauza dezlipirii de retină. Pot fi prezente metastaze în alte regiuni ale corpului.

Stabilirea precoce a diagnosticului este importantă, deoarece şansa de vindecare a melanomului coroidian este invers proporţională cu dimensiunea tumorii. Diagnosticul se stabileşte în urma examenului oftalmoscopic, ecografiei oculare şi efectuării în serie de fotografii ale fundului de ochi.
Când melanomul este mic, tratamentul cu laser, iradiere, sau implantare de materiale radioactive ajută la conservarea vederii şi la salvarea globului ocular. Când tumora este mare, ochiul trebuie scos. Dacă tumora nu este extirpată, aceasta se poate extinde direct la orbită, sau prin sânge la alte organe ale corpului (metastaze), iar în final se produce decesul.

Metastazele coroidale. Metastazele coroidale sunt formaţiuni tumorale apărute în urma răspândirii la globul ocular a unor tumori situate în alte regiuni ale corpului. Din cauza aportului sanguin abundent, coroida este adeseori afectată de cancere aflate la distanţă. La femei, cea mai frecventă cauză este cancerul de sân. La bărbaţi, cele mai frecvente cauze sunt cancerul de prostată şi cancerul pulmonar.

Adeseori, aceste cancere sunt asimptomatice şi sunt descoperite în timpul examinării de rutină a ochilor. La indivizii simptomatici, manifestările iniţiale sunt scăderea acuităţii vizuale sau perceperea de scurtă durată a unor puncte strălucitoare. Pot apărea dezlipire de retină şi afectarea severă a vederii.
Diagnosticul este uneori stabilit în timpul examinării oftalmoscopice de rutină. La ridicarea suspiciunii de diagnostic contribuie şi ecografia oculară. Confirmarea se realizează prin prelevarea unei mostre tisulare folosind un ac subţire, urmată de examinarea ţesutului la microscop (biopsie). De obicei, tratamentul constă în chimioterapie şi radioterapie.